joi, 30 octombrie 2014

Decorațiuni de toamnă la Venasca

Legaturi catre acest articol

La Venasca, în Italia, cu ocazia prezenței la Salone del Gusto și Terra Madre a fost găzduită o parte din echipa Slow Food în România. Micul restaurant al familiei Gianaria a fost o oază enciclopedică despre gastronomia italiană.  Decorațiunile de pe mesele din local prezentau vegetația locală, cât și cel mai important pivot al ei, castanul. La Torino am gustat pâine cu făină de castane, miere de flori de tei și de castan. 

Gutui japoneze

Legaturi catre acest articol

Gutuiul japonez? Fructele despre care vă scriu, au apărut în cunoașterea mea, brusc și întâmplător. Aveam o ipoteză în minte, care se numea lămâiță. De demult, din copilărie știam despre un fruct numit lămâiță. Doar noțiunea, însă doar vag o imagine. Pe cine am întrebat, nu avea habar de așa ceva. Și nici nu am avut timp să răscolesc internetul să aflu mai multe. Până într-o zi, când, mergând la Cimitirul Cernica II am aflat pe un mormânt, un arbust cu niște fructe galbene, tari, la vreme de toamnă. Cu acelea am identificat vag ceea ce mă tot chinuia. Le-am luat și aducându-le la birou, două persoane, Cosmin și Ivan, mi-au confirmat și le-au identificat ca fiind gutui japoneze. Probabil lămâițele din mintea mea să fi fost gutuile japoneze. În fine.

Fructele sunt foarte tari, au multă vitamina C, de ți se face gura pungă, deci foarte bune. 

Soția mea a preparat o dulceață din cele câteva găsite de noi anul trecut. Le-am colectat din nou și vă invit să explorați existența acestui fruct. 

Enjoy!



vineri, 24 octombrie 2014

MADR: Retete consacrate românești sau ce?

Legaturi catre acest articol

Ce le spuneam domniilor lor? Că industria alimentară singură nu are singură cunoștințele necesare să aprecieze dacă un produs este sau nu realizat pe baza unei rețete consacrate românești. Că trebuie să asocieze demersului lor Ministerul Culturii, fiind o problemă de patrimoniu imaterial, plus organizații non-guvernamentale din domeniu. Ce ieșit? O crasă dovadă de incultură. 

Crenvurștii, corect ar fi cremvurști. Și faptul că sunt cu carne vită îi face rețetă consacrată românească, de când? De 10 ani încoace? Ce se înțelege prin consacrat, dincolo de terminologia propusă de ordin?

Este parizerul rețetă consacrată românească? După nume nu prea pare românesc, neam.

Pâinea secară este rețetă consacrată românească? Pe bune, numai noi în România facem așa ceva? 

Ar fi trebuit ca aceste produse să fie originale, o contribuție românească la patrimoniul culinar contemporan. Dar nu sunt rețete originale, cred că se vede de la distanță. 

Iar pe de altă parte această acțiune susținută cu bani publici, substituie acțiunea concertată a unor operatori economici din industrie. Cu alte cuvinte, în loc să își facă agentii economici asociații pe produs, cu marcă colectivă, pe baza legii mărcilor, statul o face pe banii noștri, ai contribuabililor, și crează reglementări artificiale, stupide.





Slow Foundation for Biodiversity: noua etichetă de produs

Legaturi catre acest articol
Slow Food propune prin noua etichetă, o formulare mai precisă a atributelor de produs local, produs tradițional. Informații despre localizare, despre originea materiilor prime, despre metoda de producție, despre familia care produce. Totul spre a arăta valoarea mult mai ridicată a produselor tradiționale. O conferință în cadrul Salone del Gusto-Terra Madre, la Torino.




joi, 23 octombrie 2014

Sa nu ratez la Salon del Gusto: Enoteca

Legaturi catre acest articol

La Salone del Gusto, Enoteca aduce un omagiu Anului Internaţional al Agriculturii de Familie, oferind un tur al Italiei viti-vinicole. Cursuri de degustare, Wine Bank, etc. Nu despre vinuri produse de industrie ci despre vinuri produse de micii producători.




Torino, sfarsit de octombrie

Legaturi catre acest articol

Terra Madre: Micii producători și reglementările europene

Legaturi catre acest articol
O temă despre care se vorbește în România, dar se face prea puțin. Oficialii ne inundă cu declarații despre importanța produselor locale, dar fac puțin și nepriceput. Singura lor viziune este industrializarea. La Torino, se discută despre asta. La Salone del Gusto. Despre conferinţă AICI.





Mamaliga: So what exactly is polenta?

Legaturi catre acest articol
Vorba aceea: so you think you know what is polenta? Un articol demistificator din Huffington Post, ca multe altele despre mămăligă, punctează clar faptul că despre mămăligă se ştie că este un preparat culinar italian. Vorbim de clișee, de percepții. Asta cu preparatul tipic italia, vine ca să ne aducem aminte că nişte cetăţeni ambetaţi, cu câteva luni în urmă, pretindeau că se ocupă să obţină de la UNESCO, recunoaşterea mămăligii românești drept element de patrimoniu imaterial, specific culturii din României. Haida de, avem în mintea colectivă niște cărăbuși de nu ni-i scoate nimeni de acolo, unul fiind că aici, pe aceste meleaguri s-au inventat tot felul de chestii, la prima mână. Poate că este vorba de fapt de incultură, trufie și aroganță, dar nu cum au francezii, spre exemplu, ci cum aceia ce nu au aproape nimic, și pretind că sunt buricul pământului. Istoria Romei începe cu 700 de ani înaintea nașterii lui Hristos. Ce era pe aici pe la noi acum 2800 de ani? Prefer onestitate și curajul de fi ceea ce suntem. Și poate peste secole vom fi mai mult. Dar durează. România ca națiune și românii ca popor au doar câteva decenii de existență. 


miercuri, 22 octombrie 2014

Un nou proiect marca Asociatia Ivan Patzaichin-Mila 23.....

Legaturi catre acest articol
Ce se va întâmpla în teren? La Caraorman se va amenaja un loc de observare a păsărilor, la Crişan se vor derula activităţi având ca subiect ecoturismul iar la Mila 23 se va petrece proiectul "Peşte ca la Mila 23"......Urmează în anii următori, 2014-2016....
--------------------------------------------------------------------------------

Stimată doamnă,
Stimate domn,

Asociația Ivan Patzaichin Mila 23 are plăcerea de a vă invita la conferința de presă a lansării proiectului „Crișan + Caraorman + Mila 23 – Ecoturism pentru viitor”, vineri, 24 octombrie 2014, ora 13, la Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” (sala Victor Ion Popa).

Cu acest prilej, Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23” va prezenta obiectivele și activitățile unuia dintre cele mai îndrăznețe proiecte de dezvoltare durabilă și infrastructură pentru ecoturism realizate în beneficiul comunităților din Deltă. Prin instrumentele inovative cu care operează, proiectul “Crișan + Caraorman + Mila 23 - Ecoturism pentru viitor” urmărește promovarea și dezvoltarea unei destinații ecoturistice unitare în Delta Dunării, propunând astfel un model de dezvoltare durabilă în Deltă.

Conferința de presă va fi susținută de Ivan Patzaichin, conf. dr. Paulina Popoiu (Muzeul Satului), Teodor Frolu (Asociația “Ivan Patzaichin – Mila 23”), dr. Dan Hulea (Societatea Ornitologică Română).

Mai multe detalii veți găsi în invitația atașata.

Cele bune,

Cristian Mosoia | Communication Coordinator | m: +40 (0)756.024.155 | e: cristian@rowmania.ro
Asociația "Ivan Patzaichin - Mila 23" | www.rowmania.ro | f: www.facebook.com/RowmaniaPatzaichin


Salone del Gusto si Terra Madre

Legaturi catre acest articol

Este o reuniune internaţională de cea mai mare importanţă, a mişcării Slow Food, timp de 5 zile. Organizaţia operează cu concepte precum comunităţile Terra Madre, adică producători artizani, cercetători din mediul academic, bucătari, educatori. Ark of Taste. Are câteva campanii şi proiecte, Slow Food Fish, Slow Food Cheese, 1000 Gardens of Africa. Se reunesc la Torino membri cu activitate intensă în mişcarea Slow Food, , la Torino, la Lingotto del Fiere. Pentru mine va fi un eveniment deosebit. Cât şi pentru delegaţia din România. Vom prezenta acolo câteva din produsele noastre, produse din Ark of Taste România. Şi vom suda. 


Deconstructia marketingului NUMI, ceaiul organic care celebrează oamenii, planeta și ceaiul

Legaturi catre acest articol
Să ne intre bine în cap (cu tot respectul pentru dvs. cei care citiți): hrana de calitate este şi trebuie să fie scumpă. Hrana trudită şi muncită, cu ingrediente de calitate, nu este ieftină. Iar cei care produc aşa ceva, trebuie răs-plătiţi pe măsura eforturilor şi a resurselor investite în produs.

Am descoperit la un cadou primit de soția mea, cele mai multe atribute de responsabilitate atașate unei oferte de ceai pentru infuzie, sub numele de NUMI. Este vorba de un mănunchi de poziţionări. Vă propun să aruncați o privire, să observați și să identificați toate particularitățile ce fac din acest produs, unul extrem de special și nișat, probabil cu un preț pe măsură. NUMI este, cred, un exemplu de poziționare destul de sofisticată, dar îndrăzneață, pe cele mai multe atribute de nișă. Este opusul extrem și dezirabil al amestecurilor de plante pentru infuzie produse industrial. Care produse, în afară de tipul plantei, o marcă și o oarecare localizare, nu se pot deosebi prin mai mult de 3-4 atribute. Poate veți spune că sunt prea multe și exagerate cele propuse de numi. Poate, dar își creează o nișă pe care poate pretinde mulți bani. Este altceva decât să te bați cu zeci de mărci de ceaiuri, în încercarea de a prinde un loc la raft. 

Iată care sunt atributele, fără să ierarhizez imperativele, ingredientele, indicaţiile de origine, cele privind ambalajul, producţia, etc.:
- Ambalaj imprimat cu cerneală din soia;
- "Fii respectuos şi reciclează!"
- Produs conform regulilor ritualice halal, respectate de musulmani;
- Produs conform regulilor ritualice cuşer, respectate de mozaici;
- Ambalaj realizat cu audit de responsabilitate, metoda de producere a cutiilor a salvat n copaci, mai puțină groapă de gunoi este necesară, mai puțină cantitate de apă a fost utilizată;
- A fost folosit pentru această evaluare Environmental Paper Network Calculator;
- Produs organic certificat de USDA, Departamentul American al Agriculturii;
- Produs non-OMG;
- Partener din rețeaua Carbon Free;
- Planta este ambalată în pungulițe non-OMG, biodegradabile;
- Certificat ca produs comercial responsabil, forța de muncă a fost plătită corespunzător;

Imagini în articol.