sâmbătă, 26 iulie 2014

Sucurile de fructe, de la nisa la mainstream banal

Cu cinci ani în urmă când apăreau primele sucuri de fructe la piețele volante, erau o raritate și o încântare. Așa am cunoscut niște oameni deosebiți, care se ocupă de sucul de mere de la Valea Mare, Pravăț. În continuare ei au rămas la fel și vă recomand Valea Mare. Anii au trecut și nișa a fost atacată de mulți alți antreprenori. Regretul meu este că aproape toți își propun să treacă de la producție artizanală la producție industrială. De ce oare și cine îi învață că succesul este în producția industrială. Niciodată un suc de fructe făcut ca acasă nu va putea fi scalat la cantități de supermarket, fără să i se altereze conținutul. Cred că este drumul spre insucces și o lipsă de respect față de consumatori. Adică să păstrezi marca dar să vinzi sub acoperirea ei un suc de fructe industrial ce odată era artizanal. Cum arată acum o nișă ce acum 2 ani nici nu exista?

vineri, 25 iulie 2014

joi, 24 iulie 2014

Meniu de restaurant comunist

Iată că vă ofer ce v-am promis. Pagini de interior din catalogul de prețuri. Mergeți la un restaurant care pretinde că vă oferă bucătărie românească. Și comandați ce se putea comanda, mă refer la pricepere profesională, ca pe vremuri.




miercuri, 23 iulie 2014

Alimentatia in scoli: CE publica un studiu privind politicile statelor membre

Am participat la o discuție la nivel de instituție publică, cu privire la consumul de fructe în școli. Și am reclamat că trebuie creată o politică sectorială, agricultura, sănătatea, educația și cultura, pentru că lanțul alimentar nu înseamnă numai cultura mare. Ce mâncăm, calitatea, este răspunderea mai multor instituții. Evident, vorbeam despre rachete. Ce fac birocrații de la Bruxelles? Se ocupă și cu așa ceva.

Ne vedem la Torino in octombrie?

Salone del Gusto si Terra Madre. La Torino. Patru zile de încântare gastronomică. Ne vedem acolo? Detalii aici. 




Gazpacho de capsuni, polonezii şi ideile lor

Nu sunt polonezii cei mai originali. Dar în comparaţie cu ceea ce am aflat-cunoscut în ultimii ani de când sunt interesat de gastronomie, făcând ordine în bibliotecă. Am găsit în biblioteca mea, o broşură editată de Polonia. Ce credeţi că au făcut, cu mândrie, ca să marcheze identitatea lor culturală, acum nişte ani, când deţineau preşedinţia Uniunii Europene?

marți, 22 iulie 2014

Revolution in #French #food, #restaurants. New quality sign...

Un articol comentariu dedicat lui David Contant şi echipei lui. Titlul este,  în alte cuvinte: o nouă revoluție în restaurantele franceze. Semnul despre care v-am scris în 18 iulie a.c., iată-l. Este simbolul afișat de mai multe restaurante franceze, înrolate într-un program protest, de marketing, dar de bun simț. Un semn indicator, afișat la restaurante, care ne spune că preparatele servite sunt gătite chiar acolo la restaurant, din materii prime brute. Nu din materii prime congelate. Imaginea în articol, ca să mă credeți. 







Communism, ce se mânca pe vremuri la cârciumă

Ce se mai găseşte în biblioteca mea? Catalogul de prețuri din alimentația publică. Socialistă? Nu chiar. Mai reveniți în blog să vedeți, că, da, era penurie, era reglementare, dar parcă exista diversitate la restaurant. Acum bucătăria românească este săracă în meniu. Este adevărat că avem bucătari făcuți la polonicul de seară. Care sunt Master Chef dar habar nu au să gătească bucătărie românească. Aia de la Radu Anton Roman citire.