Citind cu amuzament despre încercările MADR de a face ceva, cu un grup de lucru, începând de anul trecut 2013, cu privire la risipa de hrană, am mai răsfoit încă odată raportul oficial al UE. Oamenii se chinuie să se afle cum pierd ei materii prime. Doar faptul că oferă 3 cârnați la preț de 1, se vede cu ochiul liber că este unul din motivele pentru care se pierde hrană, la consum.
Este strigător la cer faptul că, în spațiul public agricultura industrială și avocații securității alimentare, cer subvenţii care se duc în lanţul alimentar, dar nimeni, aproape nimeni nu le cere responsabilitate socială. Cum este posibil ca în lanţul de producţie să se piardă atât hrană? Și de ce să contribuim la profitul lor, pentru ca, chipurile, ei să potolească foamea mondială? Cauzele sunt altele, raportul le spune.
....Întrucât în fiecare an în Europa o cantitate tot mai mare de alimente sănătoase și comestibile – conform mai multor estimări, până la 50 % – se pierde de-a lungul lanțului alimentar, inclusiv până la consumator, transformându-se în deșeuri....
.....Întrucât un studiu publicat de Comisie evaluează producția anuală de deșeuri alimentare din cele 27 de state membre la aproximativ 89 de milioane de tone, adică 179 kg pe cap de locuitor, cu diferențe considerabile între țări și între diferitele sectoare, fără a pune la socoteală deșeurile alimentare provenite din activitățile agricole și capturile de pește aruncate înapoi în mare; întrucât cantitatea totală de deșeuri alimentare ar ajunge în 2020 la aproximativ 126 de milioane de tone (o creștere cu 40 %) dacă nu se pun în practică acțiuni sau măsuri suplimentară de prevenire;
....Întrucât în Uniunea Europeană 79 de milioane de persoane trăiesc în continuare sub pragul de sărăcie, ceea ce înseamnă că peste 15 % dintre cetățenii UE au un venit cu 60 % mai mic decât venitul mediu din țara de reședință; întrucât 16 milioane dintre aceștia au primit ajutoare alimentare de la instituții caritabile;
....Întrucât producția mondială de cereale a crescut de la 824 de milioane de tone în 1960 la aproximativ 2,2 miliarde de tone în 2010, în fiecare an adăugându-se producției 27 de milioane de tone;
....Întrucât, dacă producția agricolă globală continuă această tendință, creșterea producției de cereale până în 2050 în raport cu nivelul actual va fi suficientă pentru a hrăni populația lumii; întrucât între timp, având în vedere că pierderile ulterioare recoltării se ridică la 14 % din producția totală și alte 15 procente se pierd în distribuție și deșeuri menajere, trei cincimi din valoarea totală a creșterii aprovizionării necesare până în anul 2050 ar putea fi obținute prin simpla evitare a risipei alimentare;
.....Întrucât, conform unor studii recente, pentru fiecare kilogram de alimente produse, sunt eliberate în atmosferă 4,5 kg de CO2; întrucât, în Europa, cele aproximativ 89 de milioane de tone de deșeuri alimentare produc 170 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, din care: industria alimentară 59 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, consumul casnic 78 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, altele 33 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an; întrucât pentru producerea alimentelor care nu se consumă (30 % din cantitatea totală de alimente) se utilizează o cantitate cu 50 % mai mare din resursele de apă pentru irigații, iar producerea unui kilogram de carne de vită necesită între 5 și 10 tone de apă;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu