Gutuiul japonez? Fructele despre care vă scriu, au apărut în cunoașterea mea, brusc și întâmplător. Aveam o ipoteză în minte, care se numea lămâiță. De demult, din copilărie știam despre un fruct numit lămâiță. Doar noțiunea, însă doar vag o imagine. Pe cine am întrebat, nu avea habar de așa ceva. Și nici nu am avut timp să răscolesc internetul să aflu mai multe. Până într-o zi, când, mergând la Cimitirul Cernica II am aflat pe un mormânt, un arbust cu niște fructe galbene, tari, la vreme de toamnă. Cu acelea am identificat vag ceea ce mă tot chinuia. Le-am luat și aducându-le la birou, două persoane, Cosmin și Ivan, mi-au confirmat și le-au identificat ca fiind gutui japoneze. Probabil lămâițele din mintea mea să fi fost gutuile japoneze. În fine.
Fructele sunt foarte tari, au multă vitamina C, de ți se face gura pungă, deci foarte bune.
Soția mea a preparat o dulceață din cele câteva găsite de noi anul trecut. Le-am colectat din nou și vă invit să explorați existența acestui fruct.
Enjoy!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu