În 1989, niște tipi, ca urmare a unui proces de devenire, s-au reunit la Paris și au pus de un manifest, baza mișcării Slow Food de azi. Ce țară din Europa răsăriteană a fost reprezentată? Ungaria. Mai jos, în traducerea noastră, a mișcării Slow Food în România.
MANIFESTUL SLOW FOOD (1989)
Născut şi hrănit sub semnul industrializării, acest secol a inventat prima dată maşina şi apoi şi-a modelat viaţa după ea. Viteza a devenit puterea noastră. Am căzut pradă aceluiaşi virus: “viaţa în viteză” care fracturează obiceiurile noastre şi ne asaltează chiar în casele noastre, forţându-ne să ingerăm “fast-food”.
Homo sapiens trebuie să îşi recâştige întelepciunea şi să se elibereze de “velocitatea” care ne împinge pe drumul spre dispariţie. Să ne apărăm de nebunia universală a “vieţii în viteză” cu plăcerea materială, liniştită.
Împotriva acelora – sau, mai degrabă, a vastei majorităţi – care confundă eficienţa cu frenezia, propunem vaccinarea cu o porţie adecvată de plăceri gurmande senzoriale, care să fie administrată cu o înceată şi prelungită încântare.
De aceea, vom începe în bucătărie, cu Slow Food. Pentru a scăpa de plictiseala “fast-food”, să descoperim bogatele varietăţi şi aromele bucătăriilor locale.
În numele productivităţii, “viaţa în viteză” a schimbat felul nostru de a fi şi acum ne ameninţă mediul, peisajele dar şi mediul urban. Slow Food este alternativa, este riposta avant-gardei.
Aici trebuie găsită adevărata cultură. În primul rând, putem începe prin cultivarea gustului, mai degrabă decât sărăcirea lui, prin stimularea progresului, prin încurajarea programelor de schimburi internaţionale, prin susţinerea proiectelor de valoare, prin susţinerea culturii culinare istorice şi prin apărarea tradiţiilor culinare vechi.
Slow Food ne asigură o mai bună calitate a vieţii. Având ca patron şi simbol, melcul, ales în mod special, este o idee şi un mod de viaţă care are nevoie de un sprijin sigur dar ferm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu