Se afișează postările cu eticheta marketing. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta marketing. Afișați toate postările

miercuri, 23 septembrie 2015

Ce-am mai citit, ce va recomand: despre jertfele pentru capitalism si traditionalismul folosit in marketing

Un pic mai subtil, pentru că mânuiește scriitura mai bine, Florin Dumitrescu face legatura intre două evenimente din trecut, unul din anul 2007, cu moartea a două persoane, în slujba capitalismului (care capitalism? cum mă întreba cineva ieri în Linkedin), pe altarul muncii peste măsură și al aspirațiilor consumeriste. Pe dea alta parte realitatea , după 8 ani,  'pedala' pe care apasă publicitatea și marketingul este aceea a tradiționalismului cu mămăi și tătăi care te aduc cu picioarele pe pământ, în ogradă, la țară, când este vorba de mâncare și papa de la industria alimentară. Florin Dumitrescu va lansa o carte despre asta, cu titlul "Tradiții la ofertă". +florin dumitrescu 

Cumpărații Cațavencii din 24 septembrie a.c. ca să aflați mai în detaliu ce spune Florin Dumitrescu. 

marți, 30 decembrie 2014

O deconstructie, cofetaria CATAIF din Bucuresti


O vizită la cofetăria CATAIF din Calea Văcărești, m-a pus în situația să mai aflu despre noutățile din marketingul local. Am găsit o combinație de poziționare din vânzarea de produse tradiționale, ca de exemplu degustarea. Sau faptul că aveau un print de reclamă care pretindea că oferă produse tradiționale. Nefiind adevărat, au acoperit cu o bandă albă claim-ul. Alte atuuri: frișcă din smântână din lapte, laborator propriu, prețuri diferite pentru produse diferite, răspândire geografică (3 în București)....

Atentie la abordare, saptaminal degustare...

De comandat din martipan





Copii au rupt rochita personajului

Claim-ul "traditionale" acoperit

duminică, 29 aprilie 2012

Azi mă duc să iau un kil de prețuri, am o pooooftă!

[PUBLICAT IN http://www.evz.ro]


Am fost de curând în Belgia, și am avut curiozitatea să caut un catalog de supermarket de la ei. Adus acasă, l-am pus alături de un catalog al aceluiași retailer din România. Celor care le-am arătat catalogul de supermarket din vest, fără să le spun care este scopul lui, de unde l-am luat, au crezut că este o revistă culinară. În timp ce catalogul pentru consumatorii români, este o colecție de imagini de produse, un raft pus în pagină și cu cât mai vizibile prețuri barate. Iată așadar cum procedează marii retaileri: acolo, publicul are parte de educație culinară, este învățat să gătească și să savureze, aici este împins la hrănire cu forța, condiționat să cumpere mult și ieftin. Un retailer chiar vinde în România un produs alimentar care se numește simplu “Bere”. Astfel produsul este redus la esența lui, prețul, pentru că doar astfel se mai diferențiază. Pentru că astăzi valoarea adăugată, exprimată prin marcă și brand, nu mai contează. Prețul a devenit în România de azi, aproape tot ceea ce diferențiază un produs alimentar de altul, spre deosebire de occident. Unde calitatea hranei, plăcerea de a găti, experiențele culinare, fac sens. Prețul ca armă de marketing, a devenit super-obsesia marcantă prezentă pe panourile publicitare, în pliantele marilor lanțuri alimentare, cele care pun capăt producției alimentare industriale, care ne împinge spre hrană ieftină (este vina lor ?) sau răspund nevoii de mâncare a cumpărătorului sărac. Lanțul alimentar lung a devenit în fapt o ventuză de aspirat bani din stomacurile românilor, în loc să fie suportul lor de viață.

Ce a fost și ce a ajuns mâncarea

Foarte des ați auzit la știri, la jurnalele televizate, afirmația „Prețurile s-au scumpit”. Sau chiar spusă între noi. Este vorba de incultură sau exprimarea, pe față, a ceea ce ne-a promis lanțul alimentar să ne dea ? Prețuri ! Tot procesul alimentar ne oferă nouă românilor, prețuri. La metru, la kilometru, la metri pătrați, la pungă, preambalat, prețuri, prețuri, prețuri. Nu mâncare, nu pâine, nu carne, nu lapte, ouă, cartofi.  Ci prețuri. Tot ceea ce trăim astăzi ne arată că hrana a fost dezbrăcată de către cultura urbană, de revoluția industrială și către globalizare, de toate caracteristicile importante pentru hrană. Nu mai are hrana valoare spirituală, culturală și imaterială, este astăzi doar un bun de consum, commodity. Logica pieței, a lanțului alimentar lung, este ordonată de prețul. Ne face să credem, fără să ne întrebăm, că hrana trebuie să fie ieftină, indiferent de valoarea ei, dată de muncă, de elementele nutritive conținute. Sistemul acesta a rupt legătura dintre cei care produc hrana și cei care o consumă, ducând la o deresponsabilizare reciprocă, la pierderea unor cunoștințe importante despre hrană, la imposibilitatea de a cunoaște cât mai multe despre ceea ce mâncăm. De aceea, prin Slow Food, se încearcă răsturnarea acestei logici a sistemului, prin reconstruirea relației dintre producător  și consumator, redarea valorii hranei, iar prețul să reflecte din nou valoarea muncii investite în hrană și calitățile ei nutritive.

Libertatea de a alege hrana și nu prețul


Slow Food încearcă să îi convingă pe consumatori să redevină liberi, să nu mai fie sclavii prețurilor, să își folosească puterea de cumpărare pentru a influența metodele de furnizare a materiilor prime pentru hrană și a producției acestora. Consumatorii trebuie să aibă un rol activ în producerea hranei și să stea de vorbă cu cei care o produc, să afle ce metode folosesc și ce probleme au. Consumatorii trebuie să redevină co-producători. Acesta poate deveni un nou model de consum, prin care cei care se hrănesc, fac alageri informate cu privire la mâncare, crează o legătură cu cei care o produc, astfel ajungând să plătească prețul corect pentru ea.

PS1 Multumim pentru folosirea logo-ului Carrefour, este preluat din situl companiei. Nu este folosit in scop comercial.

PS2. Despre grătar și picnic, veți citi și auzi cu ocazia vacanței de 1 mai. Când, așa cum am scris ultima oară, dar cu anticipație, presa va face știri despre grătare și probabile încălcării ale legii. Suntem pregătiți pentru Legea picnicului ? Pentru un slow food civilizat ? Aceasta este întrebarea.