Terra Madre: Micii producători și reglementările europene

O temă despre care se vorbește în România, dar se face prea puțin. Oficialii ne inundă cu declarații despre importanța produselor locale, dar fac puțin și nepriceput. Singura lor viziune este industrializarea. La Torino, se discută despre asta. La Salone del Gusto. Despre conferinţă AICI.

Ce este ferma de familie?

Ferma de familie? Conform Uniunii Europene: "Ferma de familie reprezintă exploatația aparţinând unei persoane fizice autorizate, întreprindere individuală, întreprindere familială, înfiinţată potrivit legislaţiei în vigoare, care produce pentru consumul propriu și comercializează surplusul, precum şi persoanelor juridice ale căror asociaţi sunt exclusiv membrii ai aceleiaşi familii." 

Ce fel de agricultură susţinem deci, noi românii, cu preferințele noastre alimentare? Mă gândesc la uimitoarea golirea de conținut a cuvântului fermier, folosit în discursurile publice. Este fermier și arendașul cu câteva mii de ha și familia de fermier care lucrează câteva zeci de ha? Eu cred că femierul latifundar, arendaș de anvergură națională, nu este fermier, pentru că este antreprenor. Nu este fermier pentru că cel mai adesea nu este înregistrat la APIA ca atare ci cu multele sale companii, din lanțul integrat. Un fermier nu poate fi acela care deține terenuri, silozuri, are fabrică de furaje, crește și animale și administrează anual milioane de euro. Să încercăm să facem diferența, prin vocabular. Să încercăm să alegem pentru masa noastră, produse locale, produse țărănești...Puterea este în noi

Merge agricultura de la oras, la tara...

Business Magazin i-a numit biocorporatisti. Este gresit. Dar cine stie Cosul de legume sau Biodumbrava, nu se supara. Inca o incercare de a-i aduce pe niste oameni seriosi, care se ocupa de legume, in mainstream. Doar sa nu ramana impresia ca sunt niste ciudati. Nu, ei sunt un varf mai educat din acel grup, de milioane de mici fermieri. Aceia care unora ne le plac pentru ca nu sunt chipurile orientati spre piata. Gresit.

Business Magazin

Porci crescuți omenește? Whole Foods Inc., dar nu in Romania

De ce nu și în România, adică de ce noi nu suntem capabili să naștem o revenire la piață locală, de producători locali (așa cum am încercat cu Târgul Țăranului)?! Ați auzit de minunăția asta despre care vă dau doar câteva idei în continuare? Nu este povestea Whole Foods Inc. răspunsul corect la problema accesului în piață al produselor locale? Cum vi se pare? O rețea de piețe și magazine care funcționează de peste 2 ani în formula prezentată în articol. Oferă doar produse locale, legume și fructe, inclusiv produse alimentare din rase și specii locale de animale. Porci crescuți astfel ca să nu se streseze? Dar, ce sunt oameni, ar spune românii?! Sunt animale deci să le tratăm ca animalele. Rețeaua asta despre care scriem, adună produse de la 60 de vânzători, furnizori, să le spunem așa. Au pornit de la 300 de magazine (un cost de intrare în piață ridicat totuși) și vor să ajungă la peste 1000. Rezultatul, iată ce spun consumatorii....

D-lui Lazea, un răspuns din public

Dl. Valentin Lazea, oferă aici,  și susține prin trei argumente, de ce societatea românească ar trebui să susțină marile exploatații agricole.

Valentin Lazea: Trei direcţii pentru agricultură, cu ochii pe anul 2014

Dl. Dacian Cioloș intervine în aceeași zi, și oferă o completare aici: 

Dacian Cioloş: România în politica agricolă comună europeană: despre ferme mari şi ferme mici. O a 4-a direcţie, adăugată la cele 3 ale lui Valentin Lazea

Între acești preopinenți, am propus într-un comentariu, un punct de vedere. Care este acesta de mai jos.

"Beneficiile sociale, culturale, de mediu, sunt cele care ne intereseaza si o hrana de calitate, nu sustinerea unor exploatatii imense.

Terenurile pot fi lucrate si asa, fara consolidare, prin crearea de cooperative fara ca proprietarii sa isi piara dreptul asupra terenului. Asta se petrece si in occident si de mai multe generatii. Daca prin consolidare autorul se gindeste la vanzarea pamintului si adunarea lui in mai putine maini si acelea romanesti, din interes patriotic, greseste. De fapt sustine monopolizarea autohtona a resurselor, si orice monopol este o problema pentru ca restringe concurenta. 

Pe urma sa ne spuna autorul, daca crearea de mari exploatatii va asigura locuri de munca celor 6-7 milioane de agricultori care lucreaza azi pamintul in Romania sau doar catev zeci de mii ? De unde va genera economia Romaniei in doar cativa ani atata amar de locuri de munca ? 

Autorul nu se gindeste la consecintele aplicarii ideilor sale. De fapt micile exploatatii, integrate corect intr-un flux economic, social, cultural, rezolva problemele. Rezultatul marii agriculturii si al industriei alimentare este la raft: mezeluri cu 75% apa, si imbolnavirea romanilor. 

Tot lantul alimentar propus de dl. Lazea nu asigura mincare de calitate romanilor. Da, poate asigura cresterea PIB-ului, dar cu ce pret ? Strainii pot cumpara si azi terenuri si au facut-o si lucreaza pamint, creind firme in Romania. Este falsa ideea pe care o sustine autorul, ca ne distrugem marii latifundiari.  

Cineva ar face bine sa calculeze ROI pentru banii injectati in marii latifundiari. Nu cumva suntem in pierdere, noi, in calitate de contiribuabili ? Desi primesc subventii, daca ai pune in balanta ce profit fac si ce subventii primesc latifundiarii, am vedea ca ei sunt mereu in pierdere. Ba chiar ne-a pune intrebari cat de bine isi conduc afacerile. Premisa ca o activitate in agricultura este mereu in pierdere si trebuie subventionata este nesustenabila, pentru ca nu exista un model practic, de piata, sa ne arate  ca trebuie creata o exceptie de la regulile economiei de piata. De fapt subventiile se intorc la buget, intr-o proportie mica, ca plata a impozitului pe profit. 

Si nu mai vorbim de pierderea biodiversitatii, orientarea catre monoculturi agricole, rase unice de vaci si de porci, distrugerea diversitatii alimentare: doar cateva soiuri de rosii, de cartofi, de griu. 

Mica agricultura, cu adevarat pretuita, trebuie sa fie viitorul. Beneficiile sociale, culturale, de mediu, sunt cele care ne intereseaza si o hrana de calitate, nu sustinerea unor exploatatii imense."