Se afișează postările cu eticheta paine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta paine. Afișați toate postările

luni, 5 octombrie 2015

Pâinea a murit....iata de ce....

Ce este pâinea? Suntem astăzi în situația să nu mai avem ce denumi drept "pâine", pentru că de fapt în piață nu mai există un produs pregătit doar din făină, apă și drojdie, elementele esențiale ale pâinii. De fapt ceea ce avem la dispoziție la raft, este un aliment care substituie pâinea originară, îndeplinește funcțiile pâinii. Dar nu mai este pâine. De aceea persistența comerțului modern de a denumi pâine ceea ce nu mai este pâine, a industriei alimentare de produce ceva ce numește pâine semnalează un o gravă dezorientare societală. Mai jos vă recomand un studiu despre pâinea care nu este pâine și un punct de vedere despre pâine AICI.


 

miercuri, 5 august 2015

Olopainea, un inlocuitor de paine

Am primit o temă de cercetare privind o marcă, așa cum se face am realizat o cercetare documentară. Într-un BOPI (buletinul de proprietate intelectuală al OSIM), AICI, am găsit înregistrarea unei invenții, a unei rețete de pâine. O dedic lui Iulian Duțu cu Turtita fermecata, tuturor celor care fac pâine de casă, artizanală. 

 

sâmbătă, 11 iulie 2015

Brutarie cu Cartea Brutarului

Interesante sunt rețetele din timpul comunismului și înapoierea lor tehnologică: făină, drojdie, extract de malț. De aici de mai jos. 

joi, 7 mai 2015

Paine pe joburi....#bread and jobs

Joburi pe paine? Ca sa vedeti ca painea este un suport bine venit pentru o reclama care vizeaza repozitionarea sitului bestjobs. O fi painea de 0,75 lei de la supermarket? Sau o fi painea aia grea, mustind de cereale? Riscam sa punem o intrebare privind felul painii care iti poate aduce joburi?

vineri, 27 februarie 2015

Make bread not war...Try Swedish

La Terra Madre 2014 am dat peste tot felul de bizarerii. Un stand între celelalte minuni ale hranei lumii (extrase de mișcarea Slow Food din pierzanie și tumultul comun al industriei alimentare), un stand spuneam, cu pâine dar pâine din aceea consistentă. De la  niște suedezi cu mânecile suflecate, cu aer de designeri IKEA. 

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Nu aruncați pâinea...coaceți pe o tablă

O pâine bună nu mucegăiește. Se învechește. Tăiați felii și coaceți pe o bucată de tablă, cea pe care coaceți vinetele. Apoi ungeți cu salată de icre de crap Miadmar sau unt de arahide cu resturi de arahide sau dulceață "Pivnița bunicii" de la Saschiz. Pâinea coaptă este delicioasă ca suport....NB: Abonați-vă la blog...see right column...










duminică, 30 noiembrie 2014

Cum am ratat o pâine la mașină

Probabil că Iulian Duțu o să spună că așa îmi trebuie și să nu mai încerc niciodată. Am folosit un premix de la Dobrogea, niște drojdie expirată de 2 zile, de la Pakmaya. Am crezut că îmi merge. Mai bine de mână, nu? De fapt ceea ce vedeți ca miez, nu este suficient de copt. Iar partea concavă este cea de deasupra, nu invers, cum v-ați aștepta.


miercuri, 30 iulie 2014

Noi teste cu tradiţionalitatea: moara GHIONEA

Este ora 8:00 şi pornim la drumul zilei cu un subiect legat de pâine. Ghionea? Ghionea! Un loc de amăgit consumatorii sau o ofertă onestă de preparate fără conservanți, fără coloranți artificiali, fără...etc? Pe Calea Moșilor se pregătește un loc. Partea cu moara mi-a plăcut. Evident este o moară de altădată. De ce este folosit acest simbol ca să acopere o moară industrială din zilele noastre? Pur și simplu. Dar este simptomatic că o companie mică de panificație și brutărie, tocmai de la Brăila, atacă Bucureștiul. Este și semnificativ efortul lor de a crește, peste Brăila. Are legătură cu sortimentația, mai scumpă și de calitate? Sau poate au o capacitate prea mare și doar București ar fi o sursă de cash? Nu știm. Cert este că le va fi greu. Cu atâta evaziune fiscală în capitală, este greu să te lupți. Mai sunt și altele. Faptul că supermarketurile fac și ele panificație. Etc.



vineri, 18 iulie 2014

Pesticide în pâinea din România?

Pe marginea unei știri despre pâinea din UK. De aici. Așadar: cum stăm la pâinea autohtonă, cu reziduurile de pesticide, care este nivelul lor ? Cine verifică asta ? Dar verifică ? Și dacă stăm bine, de ce producătorii nu se laudă cu un nivel scăzut al pesticidelor ? De regulă când aflu despre un mod diferit de abordare a problemelor culinare, ale hranei, în altă parte a Europei sau lumii, mă întreb. Mai ales când acele abordări pun sub semnul întrebării, anumite scăpări. Una din acestea fiind că ne-am îndepărtat de producție și nu mai întrebăm, oare ce și cum se produce această pâine ieftină? Dacă este ieftină, mai este şi corect preparată?


miercuri, 5 februarie 2014

Cum se face pâinea? Agresiunea pliantelor este ameninţată.

Da, chiar, cum se face pâinea? Răspunsul (uşor surprinzător) la această întrebare îl oferă Mircea Nicolae. Întâmplător sau nu, şi pe mine mă descurajează asaltul publicitar, asaltul pliantelor, asaltul pamfletelor de reclamă. Vrei-nu vrei, ţi se îndeasă pliante în cutia poştală. Mica mea revoltă locală, la bloc, s-a lovit de dezinteres şi de opinia preşedintelui asociaţiei de locatari. Care a spus că el vrea să primească pliante. Aşa că vedeţi viziunea lui Mircea Nicolae despre eşecul comunicării cu direct marketingului sau al valorizării lui. Cum se poate transforma agresiunea publicitară în metaforă. 

marți, 24 septembrie 2013

Despre cum ne omoara populismul cu zile

Chestia cu ieftinirea pâinii care de fapt este un motiv să mai plătim taxe către guvernul socialist al României, își dovedește limitele...

joi, 15 decembrie 2011

Slow Food: De ce frământați pâine, domnule Ștefan Gheorghiu ?!


V-ați săturat de pâinea industrială proastă, care se fărîmițează, mucegăiește ? Nu ați simțit niciodată înșelăciunea și minciuna marilor producători de pâine, când se strică mai devreme produsul decât termenul de pe pungă ? Nu poftiți la cinstita pâine țărănească, gospodărească, pe care țăranii noștri au renunțat să o mai prepare ? Într-o recentă călătorie la Sighișoara, la o conferință Slow Food, m-am întâlnit cu un tînăr care se recomanda prin cartea de vizită, artizan brutar. Iulian Duțu. De felul său, un fost bucureștean, retras din marea capitală a României, tocmai unde? La Sălașu de Sus, în satul Râu Alb.  Adică în Țara Hațegului. Ce este un artizan brutar ? Este un meseriaș al pâinii, care încă mai există și renaște. Dar în Occident, mai ales în Franța. Acolo, tradiția morilor de localitate, a franzelăriilor, pe cale de dispariție, este recâștigată.

Artizanii brutari pe nume Ștefan, Iulian, Irina, Molnar

Nu este vorba de o afacere și nu este vorba numai de făină. Mai este nevoie de și un cuptor. Bun, funcțional, potrivit pentru pâine muncită cu mâinile și sufletul. Este nevoie de știința de a face pâine numai la comandă. Fără adaosuri și fără drojdie. Numai cu maia. Și de multă dragoste de pâine. În România, acești pasionați ai pâinii, care suferă pentru că făina românească este proastă, testează felurite combinații, le încearcă în fel și chip, până descoperă că trebuie să aleagă făina de import. După întâlnirea de la Sighișoara, am descoperit că Iulian nu este singurul. El mi-a povestit de Ștefan. Un tânăr, de data asta aflat în București, care prepară artizanal peste 15 feluri de pâine. Ștefan Gheorghiu iubește facerea pâinii, împreună cu soția sa Irina. Am descoperit, în Franța, niște hippioți de-ai locului, francezi, în cadrul întâlnirii Euro Gusto, la Tours. Oamenii acei, ca arătau precum niște amish americani, frământau pâine, trăiau munca asta simplă, creștinește. Am stat de vorbă cu ei, plin de emoția acestei retrăiri a misterului unei meserii, brutăritul, care redă pâinii, valoarea de hrană. Așa cum au redat această valoare și Creatorii de pâine care veneau la Târgul Țăranului.

Feluri felurite de pâine fără drojdie

Și ce este minunat ? Doar cu maia, așa produc pâine acești oameni. Care se numește Pâinea lui Mihoc. Cu in. Cu susan. Cu mac. Cu dovleac. Cu floarea soarelui.  Cu măsline. Cu mălai. Cu ovăz. Pâine țărănească. Citind aceste cuvinte, înțelegem că este vorba de renașterea unui respect pentru consumatori, pe care fabrica industrială de pâine, deși își face reclamă la greu, nu îl poate egala și nici nu îl poate oferi. Renaște dragoste de pâine, în parte la oraș cu o nouă generație de tineri, în parte la țară, cu cei care se întorc acolo. Înseamnă reîntoarcerea la viață a unei culturi țărănești, revenirea cu fața și sufletul către consumatori. Aceștia pot și trebuie să devină co-producători. Să fie iubiți creatorii de pâine !