PARIZER, reteta conscrata romaneasca

Dupa un sfert de secol de comert modern

Titlul unui articol din Ziarul Financiar, poate trece neobservat sau nu. "Retailul alimentar este în mâinile a zece giganţi străini". Retailul est veriga foarte importantă care se află în capătul lanțului alimentar. Sigur, mă gândesc acum, acest lanț alimentar continuă cu consumatorii, și apoi cu groapa de gunoi, compostul, mările și oceanele. Și algele de la Mamaia. Ce ne spune analiza celor de Ziarul Financiar? Ce interpretare dăm (dincolo de faptul că sub cei 50% se află 20 de mici competitori români)?

• Că în 25 de ani de cuplare la piața mondială, retailul modern a trecut de la 0% la 50% din piață. 
• Ne mai spune că dacă în Occident se vinde multă mâncare produsă local, în România, de-abia de câțiva ani încoace se depun eforturi pentru a integra producția alimentară autohtonă. 
• Dar și această integrare/listare are prețul ei: conformarea la cerințele de standardizare face ca la raft să avem zeci de producători de sana, chefir/kefir, lapte bătut. 
• Pentru că nu este loc de inovație și/sau pentru că produsele alimentare de calitate, vin, nu-i, așa decât din Occident. 
• Și un alt efect al puterii retailului modern este înghițirea producției autohtone sub noile linii de mărci private. 

Este loc pentru toată lumea, desigur, și pentru retailul modern cu avantajele/dezavantajele sale, și pentru industria alimentară autohtonă. Dar ne trebuie un obiectiv al industriei alimentare mai puternic decât listarea la raft în supermarket sau decât proiectul "Rețete consacrate românești".

Numai în România se produce așa ceva?

RETETE CONSCRATE ROMANESTI. O reglementare care a creat ceva ilogic, ca sens, fără susținere culturală. Sau despre cum se face patrimoniu alimentar fără să ai studii, nici eu nu le am, din cabanosul românesc. A dovedit cineva că produsele, nu rețetele lor, sunt specific românești? 

 

Conscrate de cine? De MADR împreună cu industria alimentară? Vi se pare că pot valida cultural rețetele românești? Se pricep la altceva, dar nu la mâncare. 

 

 

MADR: Retete consacrate românești sau ce?

Când a pornit acțiunea MADR privind produsele consacrate românești, cu un proiect de ordin, am transmis un punct de vedere ministerului din partea mișcării Slow Food în România și a Asociației Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman. Nu, nu au răspuns și nici nu au dat semn că au recepționat scrisoarea, de altfel elaborată și nu polemică.

Ce le spuneam domniilor lor? Că industria alimentară singură nu are singură cunoștințele necesare să aprecieze dacă un produs este sau nu realizat pe baza unei rețete consacrate românești. Că trebuie să asocieze demersului lor Ministerul Culturii, fiind o problemă de patrimoniu imaterial, plus organizații non-guvernamentale din domeniu. Ce ieșit? O crasă dovadă de incultură. 

Crenvurștii, corect ar fi cremvurști. Și faptul că sunt cu carne vită îi face rețetă consacrată românească, de când? De 10 ani încoace? Ce se înțelege prin consacrat, dincolo de terminologia propusă de ordin?

Este parizerul rețetă consacrată românească? După nume nu prea pare românesc, neam.

Pâinea secară este rețetă consacrată românească? Pe bune, numai noi în România facem așa ceva? 

Ar fi trebuit ca aceste produse să fie originale, o contribuție românească la patrimoniul culinar contemporan. Dar nu sunt rețete originale, cred că se vede de la distanță. 

Iar pe de altă parte această acțiune susținută cu bani publici, substituie acțiunea concertată a unor operatori economici din industrie. Cu alte cuvinte, în loc să își facă agentii economici asociații pe produs, cu marcă colectivă, pe baza legii mărcilor, statul o face pe banii noștri, ai contribuabililor, și crează reglementări artificiale, stupide.

Ce bucurie, vom avea reţete consacrate româneşti. De la cei din industria alimentară

Nu, nu este vorba de reţetele din cartea lui Sanda Marin. Nu, nu este vorba de reţetele din cărţile şi întâmplările lui Radu Anton Roman. Nu, nu este vorba nici de reţetele din cartea lui Păstorel Teodoreanu. Şi nici nu este vorba de reţete consacrate din cartea publicată la comun de Kogălniceanu şi Negruzzi. Trebuie să ştiţi că reţetele străvechi sunt elemente al patrimoniului cultural imaterial. Conform Legii privind protejarea patrimoniului cultural imaterial. MADR a pus la cale un proiect de ordin prin care se formează o comisie care creează o listă cu reţete conscrate româneşti. Vedeţi aici ORDIN privind atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti. Pentru o ţară care nu are exerciţiul şi nici interesul să pună întrebări, probabil că nu este o problemă. >>> continuă >>>