 |
| Cercetare Comisia Europeana |
Contextul este acesta. România este în mare măsură ţara imitaţiei şi a copiatului, însă nu întotdeauna mimetismul este un lucru bun. O cifră: 441 de scheme de certificare voluntare pentru produse alimentare se practică în Europa. Încă puţine. În România o singură schemă avem, şi aia pe baza regulamentului european: anume certificarea ecologică. În rest, MADR încearcă pe bani publici, să pună la dispoziţia unor producători, întreg aparatul administrativ, în interes privat, pentru schema de certificare "reţeta consacrată românească". Să vă dau un exemplu despre ce înseamnă o schemă de certificare. Poţi găsi la piaţă, brânză telemea din lapte de oaie sau brânză telemea din lapte de oaie, "de Sibiu". "De Sibiu" este originea geografică pretinsă de către vânzător. Continuaţi >>>
Nu avem certittudinea decât că ne place, că scris sus şi tare pe panou "Produse de la Sibiu". Şi atât. Singurul fel în care oierii de la Sibiu îşi pot proteja munca, este să îşi facă o asociaţie. Să facă o marcă, un caiet de sarcini, să îşi atesteze schema de certificare. Până aici este greu, dar după aceea, nimeni nu va mai vinde brânză de Sibiu. Fără să respecte caietul de sarcini şi fără să aibă aprobarea asociaţiei. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu