joi, 17 mai 2012

Mușchi țigănesc, salată țigănească, mămăligă


[PUBLICAT IN http://www.evz.ro]

A mânca este un act politic, iar fi slow food este o atitudine politică. Dicționarul slow food al românilor include și cele două sortimente de produse culinare, menționate mai sus. Spunem asta pentru că ele pot fi găsite palpabil și consumabil, în oferta curentă a industriei alimentare. Care o fi istoria lor ? Sunt într-adevăr țigănești ? Originea lor se pierde în negura istoriei alimentației din vremea societății socialiste (comuniste, după unii), fiind probabil o invenție de după 1947. Putem să ne gândim că ar fi într-adevăr fascinantă realizarea unei istorii gastro-culinare a țigănimii din România (nu luați ideea, gata, noi am spus-o primii…). Adesea m-am gândit, dacă în România nu cumva comunitatea roma ar putea propune publicului larg, la vedere, preparate culinare specifice, pentru a da mai multă personalitate culturală unei etnii despre care, deși credem că știm destule și mai ales din acelea rele, nu cunoaștem într-adevăr cultura care dă identitate romilor, mai ales dacă ne gândim la gastronomie.

25 de rețete culinare țigănești

Te trailen bahtale toți nehaliții! Nu este o înjurătură, este un îndemn către înfometați, de poftă bună. Rețetele culinare despre care vorbim în subtitlu, nu sunt meritul nostru, am descoperit un pot-pourri de gastronomie roma, alcătuit de Cristian Simon. Căutați în internet și veți da peste această faptă culturală, sub forma unei culegeri în care au fost reunite rețete precum salată țigănească de pește, supă țigănească cu fasole verde, ciorbă țigănească, creier pane cu cartofi țigănești, orez cu mușchi țigănesc, ruladă țigănească, tocăniță cu mușchi țigănesc și rozmarin, iar o rețetă are ca rezultat un preparat numit chiar fagure țigănesc.  Sunt doar câteva dintre cele 25 de fapte culinare, ce fac parte, probabil, dintr-un patrimoniu culinar-gastronomic mult mai larg. Rețete cu multă carne, observăm. Cum se halește unul din felurile de mâncare propus, întreabă dl. Simon ? Se halește rece mo.

Sah hai mas, dl. Cioabă și Cartea recordurilor

Cea mai largă expunere primită de faptele culinare ale romilor, a primit-o încercarea, se pare eșuată, de a prepara cea mai multă tocană țigănească, de un fel aparte, numită sah hai mas. S-a petrecu în aprilie acest an, la Sibiu, sub îndrumare domnului Cioabă. Rețeta a avut nevoie de ingrediente precum varză, carne, ceapă și orez. Și de un condiment secret, nedeclarat. Se spune că ar fi o rețetă specifică romilor nomazi. Deși romii au investit foarte mulți bani în această aventură culinară sibiană, administratorii cărții nu au validat experimentul. Echipa de gastronomi a domnului Cioabă se luptă, se pare, cu cei de la Guiness Book of World Records, pentru a înfrânge conspirația pusă la cale de editură.

Mămăliga este a noastră sau a lor, a romilor ?

Dl. Hancock a publicat o lucrare mai amplă despre romi, cu un titlu interesant, ce spune că de fapt “noi suntem romii”. Sau este o metaforă neînțeleasă ? Câteva considerații prezintă autorul în capitolul dedicat bucătăriei țigănești, printre care aceea că de fapt bucătăria romilor are specificități, dar nu prea multe. Este influențată de majoritățile în mijlocul cărora au trăit și trăiesc romii. Că există anumite obiceiuri culinare dar și o etichetă anume, ca de exemplu la începutul mesei o bucată de pâine este atinsă cu buzele, din respect pentru ceea ce simbolizează. Și în studiu sunt enumerate mai multe feluri de mâncare cu nume exotice, precum rrunza sau sarmi sau sonko fusujansa. Chiar xevica sau mamaliga. Fel principal de mâncare al robilor romi din România. La origine. Ce încă este consumat în țara noastră, ne spune dl. Ian. F. Hancock. Deci ? Cum este cu mămăliga ?

Resurse:

“25 de rețete culinare țigănești”, Cristian Simon, http://scr.bi/JO5EN0

“We are the Romani People”, Ian. F. Hancock, http://bit.ly/Jz3PHd

Niciun comentariu: