A mânca este un act politic, iar fi slow food este o
atitudine politică. Dicționarul slow food
al românilor include și cele două sortimente de produse culinare, menționate mai sus. Spunem asta pentru
că ele pot fi găsite palpabil și consumabil, în oferta curentă a industriei
alimentare. Care o fi istoria lor ? Sunt într-adevăr țigănești ? Originea lor
se pierde în negura istoriei alimentației din vremea societății socialiste
(comuniste, după unii), fiind probabil o invenție de după 1947. Putem să ne
gândim că ar fi într-adevăr fascinantă realizarea unei istorii gastro-culinare
a țigănimii din România (nu luați ideea, gata, noi am spus-o primii…). Adesea
m-am gândit, dacă în România nu cumva comunitatea roma ar putea propune
publicului larg, la vedere, preparate culinare specifice, pentru a da mai multă
personalitate culturală unei etnii despre care, deși credem că știm destule și
mai ales din acelea rele, nu cunoaștem într-adevăr cultura care dă identitate
romilor, mai ales dacă ne gândim la gastronomie.
25 de rețete culinare țigănești
Te trailen bahtale
toți nehaliții! Nu este o înjurătură, este un îndemn către înfometați, de
poftă bună. Rețetele culinare despre care vorbim în subtitlu, nu sunt meritul
nostru, am descoperit un pot-pourri de
gastronomie roma, alcătuit de Cristian Simon. Căutați în internet și veți da
peste această faptă culturală, sub forma unei culegeri în care au fost reunite
rețete precum salată țigănească de pește,
supă țigănească cu fasole verde, ciorbă țigănească, creier pane cu cartofi țigănești, orez cu mușchi țigănesc, ruladă
țigănească, tocăniță cu mușchi
țigănesc și rozmarin, iar o rețetă are ca rezultat un preparat numit chiar fagure țigănesc. Sunt doar câteva dintre cele 25 de fapte culinare,
ce fac parte, probabil, dintr-un patrimoniu culinar-gastronomic mult mai larg. Rețete
cu multă carne, observăm. Cum se halește unul din felurile de mâncare propus,
întreabă dl. Simon ? Se halește rece mo.
Sah hai mas, dl. Cioabă și Cartea recordurilor
Cea mai largă expunere primită de faptele culinare ale
romilor, a primit-o încercarea, se pare eșuată, de a prepara cea mai multă
tocană țigănească, de un fel aparte, numită sah
hai mas. S-a petrecu în aprilie acest an, la Sibiu, sub îndrumare domnului
Cioabă. Rețeta a avut nevoie de ingrediente precum varză, carne, ceapă și orez.
Și de un condiment secret, nedeclarat. Se spune că ar fi o rețetă specifică
romilor nomazi. Deși romii au investit foarte mulți bani în această aventură culinară
sibiană, administratorii cărții nu au validat experimentul. Echipa de
gastronomi a domnului Cioabă se luptă, se pare, cu cei de la Guiness Book of
World Records, pentru a înfrânge conspirația pusă la cale de editură.
Mămăliga este a noastră sau a lor, a romilor ?
Dl. Hancock a publicat o lucrare mai amplă despre romi, cu
un titlu interesant, ce spune că de fapt “noi
suntem romii”. Sau este o metaforă neînțeleasă ? Câteva considerații prezintă
autorul în capitolul dedicat
bucătăriei țigănești, printre care aceea că de fapt bucătăria romilor
are specificități, dar nu prea multe. Este influențată de majoritățile în
mijlocul cărora au trăit și trăiesc romii. Că există anumite obiceiuri culinare
dar și o etichetă anume, ca de exemplu la începutul mesei o bucată de pâine
este atinsă cu buzele, din respect pentru ceea ce simbolizează. Și în studiu
sunt enumerate mai multe feluri de mâncare cu nume exotice, precum rrunza
sau sarmi sau sonko fusujansa. Chiar xevica
sau mamaliga. Fel principal de mâncare
al robilor romi din România. La origine. Ce încă este consumat în țara noastră,
ne spune dl. Ian. F. Hancock.
Deci ? Cum este cu mămăliga ?
Resurse:
