Titlul unui articol din Ziarul Financiar, poate trece neobservat sau nu. "Retailul alimentar este în mâinile a zece giganţi străini". Retailul est veriga foarte importantă care se află în capătul lanțului alimentar. Sigur, mă gândesc acum, acest lanț alimentar continuă cu consumatorii, și apoi cu groapa de gunoi, compostul, mările și oceanele. Și algele de la Mamaia. Ce ne spune analiza celor de Ziarul Financiar? Ce interpretare dăm (dincolo de faptul că sub cei 50% se află 20 de mici competitori români)?- Că în 25 de ani de cuplare la piața mondială, retailul modern a trecut de la 0% la 50% din piață.
- Ne mai spune că dacă în Occident se vinde multă mâncare produsă local, în România, de-abia de câțiva ani încoace se depun eforturi pentru a integra producția alimentară autohtonă.
- Dar și această integrare/listare are prețul ei: conformarea la cerințele de standardizare face ca la raft să avem zeci de producători de sana, chefir/kefir, lapte bătut.
- Pentru că nu este loc de inovație și/sau pentru că produsele alimentare de calitate, vin, nu-i, așa decât din Occident.
- Și un alt efect al puterii retailului modern este înghițirea producției autohtone sub noile linii de mărci private.
Este loc pentru toată lumea, desigur, și pentru retailul modern cu avantajele/dezavantajele sale, și pentru industria alimentară autohtonă. Dar ne trebuie un obiectiv al industriei alimentare mai puternic decât listarea la raft în supermarket sau decât proiectul "Rețete consacrate românești".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu