Dupa un sfert de secol de comert modern

Titlul unui articol din Ziarul Financiar, poate trece neobservat sau nu. "Retailul alimentar este în mâinile a zece giganţi străini". Retailul est veriga foarte importantă care se află în capătul lanțului alimentar. Sigur, mă gândesc acum, acest lanț alimentar continuă cu consumatorii, și apoi cu groapa de gunoi, compostul, mările și oceanele. Și algele de la Mamaia. Ce ne spune analiza celor de Ziarul Financiar? Ce interpretare dăm (dincolo de faptul că sub cei 50% se află 20 de mici competitori români)?

• Că în 25 de ani de cuplare la piața mondială, retailul modern a trecut de la 0% la 50% din piață. 
• Ne mai spune că dacă în Occident se vinde multă mâncare produsă local, în România, de-abia de câțiva ani încoace se depun eforturi pentru a integra producția alimentară autohtonă. 
• Dar și această integrare/listare are prețul ei: conformarea la cerințele de standardizare face ca la raft să avem zeci de producători de sana, chefir/kefir, lapte bătut. 
• Pentru că nu este loc de inovație și/sau pentru că produsele alimentare de calitate, vin, nu-i, așa decât din Occident. 
• Și un alt efect al puterii retailului modern este înghițirea producției autohtone sub noile linii de mărci private. 

Este loc pentru toată lumea, desigur, și pentru retailul modern cu avantajele/dezavantajele sale, și pentru industria alimentară autohtonă. Dar ne trebuie un obiectiv al industriei alimentare mai puternic decât listarea la raft în supermarket sau decât proiectul "Rețete consacrate românești".

Bonul fiscal ar putea ajuta lanțurile alimentare scurte?

• Diferența între sute de vânzători de produse "de la Sibiu" și un adevărat producător de produse "de la Sibiu" o poate face bonul fiscal, adevărata competiție.
• Diferența dintre cei care produc produse locale, corect și profitorii conceptului de produs tradițional, o pot face bonurile fiscale.
  

ZF: Prea putin profit de pe spatele bolnavilor sau "Copiii români au parte de cele mai puţine dulciuri din UE"

(C) Ziarul Financiar

Serios? Cu tristețe se constată, plângând pe umărul industriei, că mâncăm prea puțin zahăr. Mădălina Panaete de la Ziarul Financiar este agentul de reclamă, ne-voit, al industriei zaharoaselor. Ce este rău că românii consumă puține produse cu zahăr? De ce și cât zahăr ar trebui să consume, cât de puțin este puțin, care ar trebui să fie raportul cu restul componentelor ce ne vin din mâncare?

Români, să nu ne vindem țara la kilogram!

Bună ziua, v-ați primit găleata cu aur românesc, 100%? Dând deoparte această ușoară ironie care totuși nu vrea să arunce în ridicol dezbaterea actuală din societatea românească, trebuie spus că un gând totuși mă frământă în legătură cu exploatarea de resurse minerale. Și anume, este exploatarea subsolului ULTIMA soluție a României în materie de dezvoltare, de creare de locuri de muncă? Suntem în clasamentul țărilor care doar asta au de oferit economiei globale? Care este planul măreț al guvernării, de propășire a României? Nu cumva suntem pe o cale greșită? 

Daca poti asta, poti sa fii redactor sef

Din Ziarul Financiar. Un titlu semnat de Sorin Pâslaru.

Poluare din cauza eolienelor

Un articol din presa de zilele acestea, 12 martie 2013 (Ziarul Financiar) aruncă industria energiei regenerabile într-o altă lumină. Deși a crescut prețul energiei din această sursă, paradoxal poluarea a crescut și ea. Pentru că energia din surse neregenerabilă este folosită mai abitir când nu dă ce trebuie vântul. Oare am înțeles cum trebuie ?