Am citit si eu punctul de vedere al lui Iulian Comanescu. Pledoaria sa pentru branded content este minunata, doar ca entertainment-ul nu inseamna jurnalism. Cred ca premisa de la care a inceput articolul sufera un pic. Spune Iulian Comanescu: "Ce șanse de supraviețuire are jurnalismul relevant, câinele de pază al democrației, acum, când modelul său de business este de domeniul trecutului? Două întâmplări petrecute recent în online-ul românesc dau indicații bune despre direcția în care se îndreaptă lucrurile."
Ambele exemple puse in discutie de Iulian Comanescu in articolul sau sunt super ok ca actiuni, dar nu sunt jurnalism. Este bine sa nu fie amestecate lucrurile, pentru ca nu se mai intelege nimic. Jurnalism este sa faci investigatie despre traficul de influenta, despre traficul de legume si fructe, sa scrii despre cum se petrec niste lucruri in Parlament sau despre lucruri bune sau proaste intr-o societate. Sau sa scrii despre morga. Dar nu are legatura cu berea.
Am citit si eu articolul din Wikipedia recomandat de Iulian Comanescu despre conceptul de branded content, pentru ca fost sursa de referinta recomandata, si imediat accesibila. Probabil ca mai sunt si alte surse. Amestecul dintre entertainment si branduri, este branded content. Dar nu poti spune ca faci branded content in sens comercial, cand destrami panza ce planeaza asupra coruptiei politice. Nu poti face branded content din jurnalele de stiri si nici din editorialul lui Andrei Plesu sau ale Alinei Mungiu Pippidi.
Branded content este o solutie inovativa, de pionierat, care este experimentata inca in Occident. Dar nu este jurnalism.
Proiectul cu Grolsch sau cel cu Fairy, nu au nici o legatura, nici cea mai mica, cu cainele de paza al democratiei, pentru ca berea in sine sau grupul tinta al brandului, nu pot fi folosite sau activate ca instrumente politice in apararea democratiei.
Ca atare branded content nu este o solutie de supravietuire a jurnalismului, ci a entertainment-ului. Solutia de supravietuire este data chiar in editia curenta a Dilemei Vechi, intr-un articol care propune ca solutie presa fara publicitate. Platita de cititori. Pentru ca asa cum cartile exista de forte mult timp fara publicitate, asa trebuie sa ajunga jurnalismul sa existe.
Da, se va restringe aria sa economica de acoperire, dar jurnalismul se va intoarce la inceputuri, cand pamfletele lui Martin Luther nu erau tinute de publicitate. Asa cum Foreign Affairs sau alte publicatii de calitate exista fara publicitate (hai sa zicem majora), asa va ajunge jurnalismul sa existe. Ce va insemna asta ? Ca se va restringe ca sfera de distributie si isi va comprima audienta, grupul tinta. Iar publicitatea, brandurile, vor zburda in eter, in online, in OOH, pe dispozitiele mobile. Vor fi ceea ce sunt in ceea ce se numeste "commercial communication".
As mai observa ca mi-e teama ca branded content ne pune in fata unui risc potential, ca produsul rezultat (mix de media, de formate) sa devina si mai subtil in a ne manipula, pentru ca brandul va fi si mai bine ascuns in proiectul de media. Daca la product placement locul este clar, daca la pauzele de publicitate, locul lor este clar, la branded content, manipularea va fi cu mult mai mult posibila.
Sigur ca sunt subiectiv, pentru ca nu ma pot desprinde de dorinta de a fi liber si de a nu fi sclavul brandurilor. Cu alte cuvinte, in calitate de consumator, m-as teme de prea mult branded content. La pauzele de publicitate pot schimba canalul, pot folosi TiVo, la product placement, te prinzi ca vezi ce sticla de vin se afla pe masa in film (iar FCC are reguli drastice), dar la branded content, cum poti evita? Va avea produsul o sigla care va avertiza, pe tot parcursul difuzarii ca este o productie a corporatiei X ?
Ca eventual sa schimbi canalul ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu