O tragedie a împărțit lumea în două. Un câine a omorât un copil de 4 ani. Și s-a lăsat întunericul rațiunii peste mulți dintre noi. Mă face să mă gândesc la fascism și la comunism, la ideologia brutală bazată pe generalizări. Ai avere? Ești burghez împuțit, la canal cu tine! Ești negru? Ești criminal, hoș, leneș! Ești câine? Ești un animal criminal, ești de ucis!
Cât costă viața unui copil ?
Eu cred că nu are preț și mai cred că viața unui copil nu poate fi pusă într-un taler și în celălalt să fie puse viețile a 50.000 de câini din tot orașul. Cât înseamnă viețile celorlalte ființe de lângă noi oamenii, de exemplu valorează viața unui alt câine comunitar cât viața unui om? De ce un animal nu valorează la fel de mult cât viața unui om? De ce putem omorî un animal fără să avem remușcări dar pentru luarea vieții unui om suntem condamnați la moarte sau pe viață? De ce putem distruge un habitat al unor animale ca să ne facem nouă loc? Este cumva liberul arbitru ceea ce guvernează viața noastră?
Este vinovat doar un câine sau mai mulți câini?
Câinele (sau mai mulți câini) fără stăpân sunt vinovați de crimă. Și trebuie omorâți. Aceasta este constatarea fără drept de apel, fără anchetă, fără probe, fără martori. Presa a a întreprins ancheta, câinii sunt prezumați vinovați. Noi oamenii care facem legea în natură, avem puterea de a decide fără a judeca. Deci toți câinii trebuie omorâți. Pe același principiu, dacă o blondă ni se pare proastă, toate blondele sunt proaste. Dacă un nisetru este bun de mâncat și ne este foame, toți nisetrii sunt buni de mâncat și distruși până la dispariție.
Câinii au început să fie masacrați mai demult
Asta se întâmplă deja de mai mult timp. Pe străzile patriei România am văzut mai mulți câini morți, loviți de mașini. Nu, nu sunt de vină șoferii care conduc mașina depășind viteza legală neavând timp să frâneze, ci de vină sunt câinii care au îndrăzneala să ne calce nouă teritoriul. Este drept că au mai căzut pradă răzbunării și niște arici, și o vulpe. Dar ce contează. Iar în București și în altă părți am văzut câini fără picioare, șchiopătând, cu priviri hăituite. Dacă un câine a fost agresiv, toți sunt agresivi. Dacă un țigan este hoț, toți țiganii sunt hoți.
Roșia Montană sau tragedia unui copil?
Ce este mai importantă, bătălia social-politică în jurul Roșiei Montane sau moarte unui copil ? Cineva s-a mirat într-o postare, că lumea a ieșit în stradă pentru chestia cu mineritul, dar nu să protesteze contra tragediei și a cauzelor ei. Dar de ce una este mai importantă decât cealaltă? Pentru că așa hotărăște opinia publică? Și linșajele erau hotărâte în tribunalul opiniei publice. Cazul Roșia Montană este la fel de important. Pentru că exploatarea resurselor se va face în beneficiu privat, să nu fim ipocriți. RMCG va câștiga bani, este normal să facă profit. Să nu mai fim mințiți că o fac spre binele nostru, comun. Apoi, problema nu este de contaminare și pericol de deversare, ci de faptul că va fi afectat peisajul, și anume vor dispare câțiva munți. Și mai este problema moralității în politică, de ce ne spunem mereu că așa se minte în politică? Când o să curățăm această plagă a politicianismului? Dacă un politician în opoziție s-a așezat pe un scaun politic pe o anumită temă, de ce nu este consecvent când ajunge la putere, nu ipocrit? Altfel ne mirăm de ce nu participă publicul la procesul democratic?
Responsabilii
Este foarte simpul să găsești câinele ispășitor. Nu este de vină administrația locală, să nu o criticăm că primim pomeni de la ea. Sau lucrăm ca funcționari publici. Nu este de vină adultul care nu a supravegheat copilul, pentru că este o bătrână. Nevinovată ? Și nu sunt de vină nici părinții care unii pleacă la lucru și lasă copii cu cheia de gât, alții fac copii și pleacă în străinătate și copii se sinucid. Nu, nu, este de vină câinele, să îi punem pielea pe băț. Sunt vinovați toți câinii. Nu un primar, nu funcționarii, nu autoritatea. Și mai ales nu ne mirăm că avem bani de poduri suspendate, de flori, de borduri, dar niciodată pentru a rezolva decent problema câinilor comunitari? Pentru că, poate fi răspunsul, este o afacere mai lucrativă și cu marjă de profit mai mare să pui asfalt decât să primești adăposturi în girjă. Și așa ajung banii la mai mulți, nu?!
Omul și natura
Și nu explică nimeni de ce oamenii sunt stăpânii naturii, mai ales o mare parte din români? Ei își bat copii dar și caii. Ei calcă pe broaște țestoase protejate și nu le pasă. Ei sunt cei care hăituiesc animale precum caii sălbăticiți de la Letea, fără să găsească soluții. Dar îi chinuie pentru că sunt oameni și au puterea de a face. Noi putem să ne facem case unde vrem, în pădure, în poiana, la malul mării, în buza mării, să omorâm pelicani sau să mâncăm sturioni. Că suntem stăpânii naturii, ni se rupe, nu?
Dar echilibrul?
De ce oare nu suntem singuri în natură, de ce nu suntem pe o planetă pustie, nu cumva tot acest ecosistem are un rost? Și pădurea, și lanțul trofic? Și câinii, și urșii, și oamenii? Și lacurile, și apele?
Viața acelui copil a fost foarte importantă dar sunt mult mai mulți responsabili care trebuie pedepsiți, nu doar un câine sau toți câinii. Cam atât despre o isterie care îmi aduce aminte de "Lumea animalelor" a lui George Orwell, de "Lord of the Flies" a lui Willian Golding. Mă face să mă gândesc la fascism și la comunism, la ideologia brutală bazată pe generalizări. Ai avere? Ești burghez împuțit, la canal cu tine! Ești negru? Ești criminal, hoș, leneș! Ești câine? Ești criminal, ești de ucis!
Un comentariu:
I approve!
Trimiteți un comentariu