Am participat la o discuție la nivel de instituție publică, cu privire la consumul de fructe în școli. Și am reclamat că trebuie creată o politică sectorială, agricultura, sănătatea, educația și cultura, pentru că lanțul alimentar nu înseamnă numai cultura mare. Ce mâncăm, calitatea, este răspunderea mai multor instituții. Evident, vorbeam despre rachete. Ce fac birocrații de la Bruxelles? Se ocupă și cu așa ceva.
Ce poți face ca să opui (sic!) în echilibru expansiunea agri-business-ului, problemele dezvoltării durabile, sănătatea publică? Mai faci câte un studiu să arăți, să măsori, obiectiv, dacă și cum Statele Membre se preocupă de felul cum se simt concetățenii lor. Nu de asta, sau și de asta, ar trebui să se preocupe și autoritățile noastre publice, nu numai ca mâncarea să fie ieftină dar proastă? Este adevărat că a început să se discute despre un program opțional, de educație alimentară în școli. Dar hai să reîncepem cu tânăra generație, să afle de unde vine laptele.
"Ca parte a eforturilor de reducere a obezitatii infantile, Comisia Europeana a publicat astazi primul studiu care inventariaza politicile statelor membre privind alimentatia in scoli. Romania, alaturi de alte 17 state membre ale Uniunii Europene, are in vigoare o serie de norme in domeniu si aplica anumite restrictii la comercializarea produselor alimentare nesanatoase in institutiile de invatamant."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu