Vaca, automatul si angajatul

De ce nu poți bea un pahar de lapte de la automat? Iată cum văd povestea dozatoarelor de lapte. De obicei cumpărăm lapte de la magazin, din oferta industriei alimentare. Cu câţiva ani în urmă, pe piaţa românească au apărut dozatoarele de lapte. Pe ici, pe colo. Apoi în câteva galerii de mall. Iar în prezent se petrece o ofensivă la metrou. Deci.

Ideea din spatele acestui lanţ alimentar cu dozatoare, este să scurtezi drumul produsului de la producător la consumator. Să faci ca banii să ajungă mai repede la producător, cash mai rapid.

Ce credeţi că trebuie să facă un ofertant ca să depăşească neîncrederea în identitatea laptelui, originea sa, trasabilitate? Să plătească mai multă publicitate? Să facă din automat, un ambalaj ridicat la scară mare, pe care să îl îmbrace în folie imprimată, pe care să publice informații?

Ce soluții au ales ofertanții români? Au adăugat dozatoarelor operatori umani care te ajută să apeşi pe buton şi să plăteşti. De ce mai plătesc încă un salariu și nu investesc în marketing? Dar comunicarea de marketing cu consumatorii, unde a dispărut? 

In Romania, un dozator ascuns dupa colt, cu un operator linga el (Tiberiu Cazacioc)

In Cehia, la drum deschis

In Franta, la drum deschis