Cam așa arată o mașină de serviciu a MCG Topoloveni. Nu, nu este a companiei care produce magiunul de prune de Topoloveni. Ci a concurenței care a investit masiv în aceeași zonă.
Este industria alimentară o poveste despre oameni buni și oameni răi? Despre fundamentări corecte sau nu, pentru crearea sau recrearea unor produse alimentar? Magiunul de prune de Topoloveni, un produs cu Indicație Geografică Protejată, nu poate fi produs de altcineva, sub această denumire. Nu din cauza rezervării mărcii la OSIM ci pentru că un produs IGP respectă un regulament european. Ce te faci cu granițele subtile ale marketingului și publicității, care sunt încălcate adesea cu bună știință pentru a intra pe teritoriul competitorilor?
Am putea crede că organizarea MCG Topoloveni la Topoloveni ar fi doar o coincidență sau poate o întâmplare fericită.
Am fi poate puțin paranoizi să credem că patronul de la MCG Topoloveni nu și-a investit banii la întâmplare ci tocmai ca să fructifice toată masa imensă de notorietate creată de Bibiana Stanciulov.
Și putem crede că este păcat că așa mamuți cu bani mulți precum MCG Topoloveni, chiar dacă nu recunosc oficial, încearcă să profite de pe urma unor concurenți români. Care de bine, de rău, au deschis drumul către schema de calitate a UE, pe care probabil că nu va ajunge MCG Toploveni.
Pentru simplul fapt că vinde producție alimentară de masă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu