Cam așa arată o mașină de serviciu a MCG Topoloveni. Nu, nu este a companiei care produce magiunul de prune de Topoloveni. Ci a concurenței care a investit masiv în aceeași zonă.
Este industria alimentară o poveste despre oameni buni și oameni răi? Despre fundamentări corecte sau nu, pentru crearea sau recrearea unor produse alimentar? Magiunul de prune de Topoloveni, un produs cu Indicație Geografică Protejată, nu poate fi produs de altcineva, sub această denumire. Nu din cauza rezervării mărcii la OSIM ci pentru că un produs IGP respectă un regulament european. Ce te faci cu granițele subtile ale marketingului și publicității, care sunt încălcate adesea cu bună știință pentru a intra pe teritoriul competitorilor?
