Un "brand" românesc există (captura mai jos), este prevăzut într-un ordin MADR din 2008, aici. ORDIN nr. 906 din 30 octombrie 2007. Cine poate crede că în câteva săptămâni se poate crea un brand, la grămadă, care să spună ce anume consumatorului român? Dar celui străin?
Astfel cum se petrec lucrurile acum, pe nepregătite, pare că va fi un eșec major precum cel cu produsele tradiționale (perioada 2004 până în prezent), și ar fi potrivit un articol de analiză. Nu se înțelege ce înțelege Agrointel.ro prin brand și ce înțelege ministerul prin brand. Ce inseamna asta, este vorba de un logo, care este doar simbolul grafic ? A face un brand nu este o poveste de cateva saptamini. Un brand înseamnă atât element vizual cât și valori. Ce produse vor acoperi brandul romanesc? Mașinile Dacia, salamul de Sibiu ? Nu se poate face decât sub legislația pe mărci și indicații geografice. Și doar acolo se poate vorbi de mărci de certificare colectivă. Asta înseamnă nu numai logo ci și un caiet de sarcini, asumat de niște operatori privati. Este greșit să vorbim despre un brand, la gramadă, pentru orice produs sau serviciu din România, care folosește câtă materie primă românească, câtă inteligență românească? In plus UE are un Regulament pe produse de calitate, care oferă un sistem de indicații geografice. El va fi extins la produse de munte, iar UE studiaza posibilitatea de reglementa si indicatiile geografice pentru produse non-alimentare. Este o opinie documentată din partea mea, a Asociatiei Grupul de Initiativa Radu Anton Roman, care are o activitate din 2008 în mișcarea Slow Food în România și militează pentru branding local, produse locale și piețe țărănesti, de peste 6 ani. In acest moment, exista un brand de produs romanesc, adoptat chiar de MADR, în anul 2008, sub semnătura fostului ministru Dacian Ciolos. Este pentru produse specialitate tradițională garantată. Punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu