Am găsit un articol interesant în Ziarul Financiar de azi 27 ianuarie 2015 și este un argument pentru ceea ce scriu. Berăria H este de fapt berăria Heineken. Nu era un secret, probabil, dar nici nu era evident decât ai fi un băutor la greu de bere industrială și cunoști producătorii. Deci berăria H este de fapt o berărie mono-producător.
Sunt subiectiv și de aceea am spus de la început că o berărie industrială este o aberație din punct de vedere gastronomic. Este ceea ce poate fi mai rău, pentru că societatea ar trebui să nască pub-uri, nu berării cât stadionul.
Felul în care a fost concepută, precum o hală de filmare imensă cu decoruri fake, ce imită realitatea străzii, pare a veni din filmele mute, cu acele decoruri tenebroase în care personajele sunt urmărite de fantome, etc. Ca să faci o berărie de interior ca și cum ai fi pe stradă, este o aberație psihologică. Este ca și ai crea un Facebook al berii.
Modelul mic și diversitate vs. mare și uniformitate, revine și aici în actualitate. Pe bună dreptate se plâng cei întrebați, de lipsa de diversitate, și spun că la pub-uri se găsesc mai multe branduri de bere de la mai mulți producători.
Pe de altă parte o fi un bun business pentru antreprenor, ăsta ar fi argumentul lui. Că se fac bani ȘI NU CONTEAZĂ CUM. Nu sunt de acord și mulți nu ar fi de acord că se pot face bani oricum. Nu mai suntem acum 200-300 de ani.
Să faci bani (dacă se fac, am dubii) din modele economice cu valențe subculturale, să fie la domnul investitor acasă.
Era mai tare dacă reinventa niște braserii interbelice dispărute.
