Vinul pe care l-am găsit în sticla din imagine, m-a dezamăgit. Miros de doagă, neplăcut, un sec acru. Asta nu înseamnă că nu v-ar putea place și dvs. Eu am zis să aleg un vin alb, sec, dintr-un strugure românesc. Am ratat.
Mă întreb uneori (poate și dvs.), atunci când sunt critic sau pozitiv, pe ce mă bazez? Sunt eu un priceput în domeniul respectiv, o somitate, am o certificare sau sunt o autoritate ca să fie pentru sau contra?
Sunt un patriot consumator sau un consumator patriot. Depinde din ce direcție abordez problema. Dar mă strădui să aflu cât mai multe despre gastronomie, în speță, despre vinuri. Poate nu mă pricep eu? Dar nu mai iau Cotnari din frâncușă, niet, never, jamais.
Întrebare întrebătoare: un sommelier nu ar trebui să ne învețe cum să detectăm vinurile proaste și nu doar să ne învețe despre vinuri? Un sommelier nu ar trebui să ne spună care sunt vinurile proaste din România? De ce lecțiile de educație a gustului privind vinurile, povestesc despre vinuri, așa la modul general?
Așa că, după la amiază am ratat o experiență gustativă și degustativă cu Cotnari din frâncușă, seara de Crăciun am dres-o cu o gură de Miorița. Vinars, frate, vinars, X.O.
