Totul este alergenic, totul este de mâncare la Gare Centrale

La bufetul din Gara Centrală din Luxemburg era pus pe perete un display, îl vedeți în imagine, care afișa anunțul obligatoriu de la Uniunea Europeană, despre ingredientele cu potențial alergenic din alimente. Ce este amuzant este că anuțul spune că în tot ceea ce vând ei sunt posibile urme din toate substanțele cu potențial alergenic. Într-un fel, ca în chestiunea cu fumătorii în baruri. din care s-a ajuns ca localul întreg să fie declarat pentru fumători. Aici la Gare Centrale, orice sandviș sua preparat ai fi luat să mănânci, ai fi fost în pericol. Pentru că ar putea conține unul sau mai multe din cele 14 ingrediente: gluten, crustacee, moluste, peste, alune, lupin, alune de copac, soia, oua, lapte, telina, mustar, susan, dioxid de sulf.

Reflecția este mai profundă: ne-am creat o lume protejată de frică că s-ar putea întâmpla ceva. Care sunt limitele acestei protecții? Până unde statul recte Uniunea Europeană, ne poate proteja? Cât de liberi mai suntem noi consumatorii?

Potpourri cultural in Europa...la Luxembourg

Amănuntele fac diferența. Amănuntele îți indică poate subtil, poate nu, diferențele. Semnele dimprejur pot fi interpretate ca simboluri ale unor abordări, niveluri de dezvoltare sau subdezvoltare, evoluție sau pre-evoluție? 

Reflecția mea este legată de turism și mai ales de turismul urban. La orice hotel din România, conținutul a 90% din standurile de pliante publicitare este despre vânzări de locuințe, imobiliare, câteva sunt despre cluburi de noapte și poate 2-3 publicații de limbăr străină. Spune asta ceva despre ce poate oferi orașul București unui străin? Poate da, poate nu. Eu m-aș aștepta, fiind la București, la un hotel mai acătări, ca la acel display să găsesc multă promovare și informații despre evenimentele culturale ale momentului. 

Așa ceva nu am văzut în România și poate că asta spune ceva despre faptul că suntem mai jos pe scara evoluției unei națiuni, în ciuda aspirațiilor noastre. Iată că în altă parte, în alt context, la un simplu hotel din Luxemburg, se practică ce vedeți în imagine: promovarea evenimentelor culturale din ducat, din oraș. Niciunul din pliante nu era despre vânzări de locuințe. Nimic despre imobiliar. Trebuie să recunosc că am văzut în asta o idee de afacere, voi?