Se afișează postările cu eticheta Simion. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Simion. Afișați toate postările

vineri, 21 ianuarie 2011

Dl. Patriciu spune ca independenta presei este relativa

Din toate opiniile publicate intr-un articol publicat de Catalin Tolontan, ma regasesc in cea rationala a Cristinei Simion si o sustin. Plecand de la reactia d-lui Tolontan si afirmatiile d-lui Dinu Patriciu intr-un interviu din Romania libera, as intreba, chiar exista un model economic, de business viabil de institutie de presa bazat pe libertatea/independenta presei ? Nu ma refer la citarea de exemple, judecate subiectiv, ci la un model studiu de caz, cu inputuri, outputuri, marja de profit, etc. Adica un model replicabil, sa zicem. Libertatea/independenta presei este in continuare si aici si in lume, un deziderat, este o discutie de manual. Nu ii poti cere d-lui Voiculescu, d-lui Patriciu, altor domni si doamne sa sustina financiar ca patroni/actionari, institutii media prin care jurnalistii angajati de ei, sa critice/publice anchete - eventual - despre ei si afacerile lor, ca nu ar fi, ipotetic, curate. Pare improbabil oriunde in lume sa se aplice pina la extrem si idealist whistle-blowing-ul. Este trist pentru idealismul nostru, nu ? Si mai ales trebuie scos in evidenta ca noi am intrat in randul lumii, asa, un pic mai liberi, de vreo 20 de ani. Dar deja de cateva decenii, vreo 3, se discuta si se acuza, ca jurnalistii si-au pierdut independenta, ca au devenit actori ai sistemului, au propriile lor opinii partizane si ca de fapt nu mai sunt impartiali, vor sa fie vazuti, sa fie aplaudati, sa fie chemati sa isi spuna punctul de vedere, dar punct de vedere prin care interpreteaza realitatea, intotdeauna intr-un singur sens. Vor sa fie showmen. Libertatea presei se obtine daca ai un ziar de stanga, un ziar de dreapta, unul de centru, o gazeta pentru homosexuali, una pentru pensionari, etc. Astfel se poate asigura libertatea presei, printr-un cumul de opinii divergente, antagonice sau complementare. Daca te asiguri - si este o discutie in lumea mai dezvoltata - ca nu exista un actionat cross media ce pune semne de intrebare (online, TV, radio, print). Probabil si la noi, discutia ar trebui sa mearga in directia asta, al unor limite social si politic acceptabile de concentrare a media. Pentru ca este contract competitiei si satisfactiei consumatorului, ce ar fi privat de diversitatea de opiniei. Dau si un exemplu ipotetic, despre ce ar insemna aplicarea libertatii presei intr-o redactie. The Economist este conservator, neo-conservator, isi asuma pozitia, stii ca este libertarian, ca militeaza tot timpul impotriva interventiei si implicarii statului, etc. Si nu este posibil ca un gazetar de la The Economist sa scrie in acea gazeta despre cum ii iubeste pe socialisti, pe comunisti, in numele libertatii presei si argumentat. Cred ca ar fi o gluma. De asemenea, nimeni nu impiedica un grup de jurnalisti sa se puna la un loc sa creeze o media care sa scrie tot timpul impotriva tuturor. Pentru ca, ma scuzati, coruptia, imoralitatea, incorectitudina si alte rele sociale, sunt egal impartite. Este meritoriu ca acest steag, al independentei presei este tinut si fluturat, dar la o privire in detaliu, plecand de la manuale spre practica, vedem multe discrepante. Exista oriunde in lume aceste discrepante si in jurul libertatii presei s-a nascut o intreaga mitologie. Trebuie sa fim realisti, sa pretuim sinceritatea, este ok.