Revin la colivă. Să faci din colivă un subiect comerciabil, ar spune unii că este o idee bună de business. Dacă însă este vorba de ditamai supermaketurile, aplecarea asta a lor de a absorbi orice este în consum și a rearunca înapoi în coșul de cumpărături, este uneori grosolană și jignitoare. Oare câștigă din producția de colivă ca să se apuce din producerea și vânzarea ei?
A prepara colivă este un ritual culinar care are legătură cu pomenirea celor decedați. Este vorba de pomenire. Dacă unei căderi în superficialitate religioasă supermarket-ul îi adaugă un push de facilitare, ar trebui să îi lăudăm?
