Sau mai bine
spus, vor ataca. Ne facem datoria să vă avertizăm că vor urma jurnale
televizate de știri cu imagini ce nu pot fi vizionate de copii, decât cu
acordul părinților. Duminică seara,
reporterii televiziunilor din România, ne vor arăta cum anume se aplică Legea
picnicului. Sau ce anume va trebui să combată legea anti-grătare. Pentru că
este probabil că se va vorbi de lipsa unor norme, ce încă nu au fost elaborate.
Sau va fi vorba despre faptul că autoritățile locale încă nu au reușit să
amenajeze spațiile speciale, dându-și singure termene de punere în aplicare. Cu
alte cuvinte, ne așteptăm să avem parte de aceeași discuție și punere în
context, a unei legi, poate utile dintr-un punct de vedere, dar repede și prost
înghițite de societate. O lege adoptată, dar aplicată, așa, ușurel. Slow!
Sacrificii și
interdicții
Tot s-a vorbit
zilele acestea, despre Biblie, pusă la vânzare alături de o gazetă. Biblia
ortodoxă, autorizată sau neautorizată, protestantă sau neoprotestantă. Cu toate
conotațiile, nu intrăm în amănunte, a fost vorba de o îndreptățită poziționare
a BOR sau despre pro sau contra-prozelitism ? Cu observația că de la
începuturi, prozelitismul neoprotestant a fost marketing avant la lettre. Am
adus vorba despre Sfânt Scriptură, că este o versiune sau alta, pentru că în ea
se găsesc, mai ales în Vechiul Testament, sacrificiile animale, aproape la
fiecare pagină. Uneori dăm și peste episoade care culminează cu tentative sau
chiar sacrificii umane către Iahve, Domnul sus-pus. Ce mai încolo și încoace,
sacrificare de animale, păgâne, ritualice sau pre-creștine fac parte din
cultura umanității. Au fost redescoperite de cercetători de-a lungul și de-a
latul Pământului, cu mult timp în urmă. Nu știm ce se petrecea cu oamenii
sacrificați, ne scuzați, dacă erau gătiți sau nu. Dar probabil că animalele
sacrificate erau preparate culinar. Fierte sau fripte. Sau gătite în mâncăruri.
Nu ne imaginăm că vracii sau preoții mâncau la greu carne crudă. La un moment
dat, în această funcție sau ca vânători, mai înainte, au dat de foc, au pus
carnea pe el, sau au pus-o în apă. Și au experimentat. Oare câte mii de ani ne
separă de gătitul modern în bucătărie, cu mașină de gătit, de fierberea cărnii,
adăugarea de legume, adică până la friptură, tocană, ciorbă?
Occidentalii se
grătărizează sau nu, americanii închisorizează
Circulă un mit că
încercarea de a face un grătar, așa românește, cum i se spune la noi, în
Germania, Austria, Elveția, nu ar fi lipsită de peripeții. Se pare că ei au pe
acolo, niște senzori speciali care avertizează autoritățile, acestea mobilizând
imediat la fața locului, forțe speciale de oprire în fașă o oricărei încercări
de barbecue, indecent, în public. În România pasiunea de a da prepara carne la grătar este depășită doar de incendierea
miriștilor. De fiecare dată când dau peste știri despre America sau vizionez
filme americane având ca subiect și incendierile, mă mir că ei, acolo,
consideră pusul de foc pe ici-colo, faptă criminală. Atât de criminală că
suspecții sunt vânați precum cei care au comis omucideri. În România
incendierile sunt fapt divers, la care sunt chemați pompierii la greu să dea cu
apă, că de, dau apă din banii noștri, nu ai incendiatorilor. Care rămân
necunoscuți. Oare ?
Grătarele și
siguranța alimentelor, au rostul lor
De ce v-am
împărtășit aceste gânduri legate de grătare și frigere ? Pe de o parte pentru
că organizarea de grătare ad-hoc, care lasă în urmă gunoaie și deșeuri este
inacceptabilă. Lipsa de igienă nu este slow food. Trebuie să spunem că
prepararea cărnii prin ardere, frigere, coacere, este o descoperire minunată a
umanității, inclusă în tehnicile culinare de mai peste tot. Dacă omul a
descoperit focul și căldura lui, pe lângă alte minunate utilizări ale sale, l-a
pus și să contribuie la alimentația sa. Oare când a fost adoptată căldura
generată de foc, ca modalitate de preparare a hranei, a cărnii ? Nu știm ? Ceea
ce știm, este că, din educație, moștenire culturală, cultură gastronomică,
folosim focul, căldura iscată de jarul de cărbune, pentru a frige, rumeni,
sfârâi, chinui și prepara carne. De miel, de ied, de vacă, de proc, pește, după
buget, pricepere, pasiune și împrejurări, pentru a pune capăt, plăcut, postului
mare al Paștelui.
Concluzie:
moartea bacteriilor e de bine
Carnea trebuie
gătită foarte bine, ridicăm mâna “pentru”, în favoarea bucătăriei slow, pentru gătitul cu forțe proprii.
Gătitul cărnii este important pentru că astfel obținem plăcere gastronomică și
îndemânare culinară, dar omorâm și bacteriile. Grătarele bine făcute, sunt
parte din practica siguranței alimentare. Vă urăm Paște fericit din partea
noastră și a autorităților sanitar-veterinare !
