Butul afumat de porc domină Italia

Ce aflăm din această imagine de ofertă tipică într-un magazin italian? Că nu există parizer, cremvurști, salam Victoria, etc. Produsele afumate sunt produse de calitate, învechite. Produsele proaspete din carne tocată mecanic, fac bani din produse slabe. La români. 

Slow Food şi Pig Business. Slow Pig, porci de la fermă nu de la fabrici!

Terra Madre se apropie şi de aceea nu uit să mai dau o raită prin ferma noastră. Cu sau fără porci ?

 

Nu vă temeţi că vom muri de foame, deşi suntem ameninţaţi mereu cu asta. Se moare de foame, nu pentru că nu este de mâncare, ci pentru că lipsesc banii. În Uniunea Europeană, 35% din mâncare se aruncă. Daca sunteţi prin preajmă, la Festivalul de film ASTRA de la Sibiu, puteţi vedea şi “Pig Business” sau “Afaceri cu porci”. Robert Kennedy jr. este unul dintre cei care apare în acest film pentru a ne spune cum sunt afectate comunităţile rurale. Mai avem timp, în România, să corectăm greşelile făcute în ţările dezvoltate de către marile corporaţii agro-alimentare. “Pig Business” un film ce critică pe cei care, în complexuri zootehnice imense cresc animale, le chinuie (economic viabil) şi le sacrifică. Porcul de fabrică este mai ieftin pentru că marea fermă zootehnică a externalizat costurile către restul comunităţii. În jurul unei mari ferme zootehnice apa este poluată, aerul pute şi dacă cineva este critic faţă de acestea, marea companie are mijloacele pentru a închide gura celor nemulţumiţi şi astfel limitează dreptul la libera exprimare.

 

Dacă am susţine producţia la scară umană a producţiei de carne de porc, am revitaliza micile ferme, am stimula comerţul cu aceşti mici producători, pieţele de fermieri şi micile măcelării.

 

Porcul de casă este mai gustos

 

Politicienii ar trebui să apere fermierii împotriva importurilor de carne de porc ieftină, nu prin măsuri imposibile, datorită statutului de ţară membră a Uniunii Europene, ci prin programe educaţionale, prin măsuri de informare.  Trebuie încurajaţi fermierii să ridice standardele de creştere a porcilor, să crească rase de porci autohtone, să fie realizate produse din carne de proc, de calitate, tradiţionale. În calitate de consumatori noi am putea susţine producţia locală de caren de porc pentru a susţine consumul local şi este timpul, ca români, să ne cerem dreptul la a cultiva, creşte şi a ne alege hrana din resurse locale.

 

Ce se întâmplă la alţii

 

În 2010, în statul Missouri din SUA, o subsidiara a celei mai importante companii de creştere a porcilor, a fost condamnată la 11 milioane dolari amendă pentru mirosul oribil pe care îl degaja imensa fermă de porci în comunităţile dimprejur. Cu 20 de ani în urmă, în statul Carolina de Nord, existau 27.500 de ferme mici de creştere a porcilor. În prezent, au fost înlocuite în totalitate de 2.200 de complexuri de creştere a porcilor, 1.600 din ele fiind în proprietatea unui singur mare operator mondial. Acest mare operator controlează 85% din producţia statului, ne spune cei care au făcut documentare pentru “Pig Business”. Fiecare fermă, abator mare a distrus 10 ferme de familie tradiţionale cu doar 2-3 locuri de muncă din acele complexuri. Asta este în America. În România, se ridică osanale la tot ceea ce este mare, foarte mare, gigantic, în materie de agricultură industrială.

 

Ce rezultă?

 

Mâncare multă, ieftină, bună, gustoasă. Chiar aşa, cât de mult putem industrializa producerea mâncării, cât să nu fie trecut pragul lăcomirii ? Suntem siguri că marile companii, sunt încorsetate suficient de reglementări şi că acestea ne apară de abuzul de chimie alimentară, pentru a nu se face cât mai mult profit în dauna sănătăţii consumatorilo ? Vă propunem, de aceea să adoptaţi ideile Slow Food şi să susţineţi “Slow Pig”.  Care este o mişcare ce promovarea creşterii şi consumării de carne de porc de rasă autohtonă. Dacă vă puteţi imagina că asta se numeşte “heritage pig” ? Găsiţi crescătorii de porci de rasă autohtonă, să ne bucurăm de ei. Scrieţi mai jos. Aşteptăm provocarea nu numai porcii în serie de la abatorul industrial. Are cineva curaj sâ gândească altfel despre porc ?

Slow Food: Porcul de Mangalita traieste si mai bine, in America, la Seattle

Pentru cei care ştiu ce este Slow Food, puteţi sări peste primul paragraf, direct la cel despre porc. Slow Food este un concept modern despre gastronomie, mai precis despre eco-gastronomie, dar şi o organizaţie neguvernamentală cu sediul în Italia, cu o vechime de peste 20 de ani, având ramificaţii prin mai multe organizaţii naţionale, cu peste 100.000 de membri în toată lumea. Şi în România există mai multe grupuri Slow Food, care se numesc Convivium. Există o piaţă de tip Slow Food, care se numeşte Earth Market (sau Târgul Ţăranului). Precum şi multe evenimente Slow Food, în ţară, mai ales din categoria pieţelor locale, dar şi în proiecte în domeniul educaţiei culinare. Slow Food înseamnă un mod personal de a înţelege hrana, de a o înţelege şi consuma în relaţie cu cei care o produc şi cu locul unde este produsă hrana. De exemplu, dacă mergeţi la piaţă, staţi de vorbă cu fermierul care vinde legume şi aflaţi de unde este, cum a muncit la cultivarea legumelor. Ce înseamnă o atitudine Slow Food? Când doriţi să cumpăraţi legume, căutaţi legume româneşti, pentru că militaţi pentru specii vegetale locale. Şi atunci când cumpăraţi legume, tot de exemplu, încurajaţi cumpărarea de la legumicultor, nu de la intermediari. Deviza Slow Food despre hrana: “Bun, curat şi corect preţuit!". Mai ales corect preţuită pentru că este mai scumpă decât cea din agricultura industrială. Slow Food militează pentru păstrarea moştenirii genetice autohtone, adică soiuri şi specii locale, dar şi pentru păstrarea moştenirii culturale, a felurilor locale de hrană. Slow Food critică agricultura industrială. Pentru cei care cred în Slow Food, micul fermier şi modul său de viaţă sunt elemente ale unui model ce trebuie susţinut şi păstrat, pentru că nu toţi ţăranii vor deveni muncitori cu sapa la fermă şi nu toţi cei ce trăiesc la oraş vor şi chiar cumpără numai de la supermarket. Care este treaba cu porcul? Recent, un post de televiziune a povestit despre aproape-dispariţia porcului autohton din specia Mangaliţa. Puţini mai ştiu cum arată, este un porc cu blană. Ciudat, nu? Dar renumit pentru anumite caracteristici ale cărnii sale. Porcul acesta face parte din moştenirea culturală şi gastronomică a României, nu este de capul său. Urmărind ştirea, la prima judecată, am pus-o imediat în contextul cunoscut de mine, o specie pe cale de dispariţie şi clasa “ce ne pasă nouă românilor?". Ei bine, întamplător, în Facebook sunt conectat la o pagină a Slow Food Seattle. Nu le ştiu pe toate, dar pe fluxul lor de ştiri am recepţionat una privind o reuniune de-a lor în jurul subiectului porcul de Mangaliţa. Şi dau nişte click-uri şi aflu că un fost manager american ce a lucrat în Europa de Est, s-a reîntors în America, a importat specimene de Mangaliţa din Austria şi a creat un întreg cult în jurul porcului cu blană, wooly pig. Ca de obicei, ceea ce românii aruncă la gunoi, "omoară" şi "calcă în picioare", lumea dezvoltată consideră că este o recuperare şi salvare genetică, pentru care merită să lupţi. Trăiască, deci, porcul de Mangaliţa, o specie autohtonă şi felicitări celor de la Heath Putnam Farms. Citiţi şi vă cruciţi, despre http://woolypigs.com/