De regula publicitatea pe care o cumpara institutiile publice atunci cand nu este vorba de campanii de sensibilizare, este marea publicitate in presa centrala si locala. De regula criteriile de selectie a pachetului de media buying sunt rapoartele de audienta ale BRAT. Iar cand este vorba de campanii de amploare, este licitata combinatia de radio cu TV, eventual cu OOH. Revin la marea publicitate si ma intreb, fata de ceea ce se intampla azi cu media, de ce sa cumperi publicitate intr-un ziar de cateva zeci de mii de exemplare ? Este acela vehiculul potrivit ? De ce nu este cumparata o campanie integrata, care sa combine vehicule online, social media, bloguri, situri private cu audienta (nu media). In prezent instrumentele de comunicare iti pot asigura audienta necesara, ar putea foarte bine sa nu fie situl unei publicatii ci chiar situl unei companii de consultanta, sau al catorva, extrem de vizitate. Si pe aceste situri ai vrea sa publici, de exemplu, anunturi privind apeluri pentru proiecte. Acestea fiind cele care mai adesea trebuie publicate (mai intra aici vanzari de active, etc.). Remarc deci ca institutiile publice au ramas incremenite in proiect, paradigma mediilor clasice si usor de administrat, print plus radio plus TV. Lumea s-a schimbat si stirea din presa de azi 1 februarie, cu subiectul din titlu, ne-a readus cu picioarele pe pamant. Pe de o parte sa remarcam cat de in urma a ramas institutia publica fata de vremurile pe care le traim, pe de alta parte sa ne reamintim cum se irosesc resurse financiare publice, fara rost, pentru atingerea unor tinte de audienta ce nu mai pot fi atinse azi de print. Printul pentru marea publicitate, de tipul lichidari de active, apeluri pentru proiecte finantate din fonduri europene, nu mai este relevant. Nu a murit, dar nici nu se simte bine. Sigur o ratiune a cumpararii de publicitate este si sifonarea de resurse catre publicatii pentru a le oxigena artificial, via diversi intermediari, mai profesioniti unii decat altii. Dar asta este o alta discutie.