1 leu și 9 bani costă o butelie de distrugere în masă

O armă de distrugere în masă nu costă mult. Pentru o suburbie a Europei, chiar se merită. 1 leu și 9 bani, 2 litri de criminalitate comercială.

Să folosim deci o formulă de calcul. 

Cât credeți că ar costa un ambalaj de 2 litri fabricat din PET? Cât credeți că ar costa 2 litri de apă plată sau de apă de la rețeaua publică de apă? Cât ar putea costa niște ingrediente care să dea gust și culoare unui amestec pe bază de apă pretins a fi asemănător cu oranjada? 

Trageți linie, totalul este 1 leu și 9 bani. Nu vi se pare dubios? Trăiască industria chimică!

PS: Nu, nu este succesul producție de masă fordiste. Hrana adevărată, bună și de calitate costă. Nu este gratis. 

Sucurile de fructe, de la nisa la mainstream banal

Cu cinci ani în urmă când apăreau primele sucuri de fructe la piețele volante, erau o raritate și o încântare. Așa am cunoscut niște oameni deosebiți, care se ocupă de sucul de mere de la Valea Mare, Pravăț. În continuare ei au rămas la fel și vă recomand Valea Mare. Anii au trecut și nișa a fost atacată de mulți alți antreprenori. Regretul meu este că aproape toți își propun să treacă de la producție artizanală la producție industrială. De ce oare și cine îi învață că succesul este în producția industrială. Niciodată un suc de fructe făcut ca acasă nu va putea fi scalat la cantități de supermarket, fără să i se altereze conținutul. Cred că este drumul spre insucces și o lipsă de respect față de consumatori. Adică să păstrezi marca dar să vinzi sub acoperirea ei un suc de fructe industrial ce odată era artizanal. Cum arată acum o nișă ce acum 2 ani nici nu exista?