GREAT, GREAT, GREAT: Dar ce cauta printul Harry in USA ?

Ați băgat de seamă că Olimpiada a luat sfârșit ? Guvernul britanic, nu! Lucrează la foc continuu. Își continuă campania de imagine și plusează. Pe ce mă bazez ? Pe legătura între micile evenimente locale și cele globale. România, București și USA. De sus în jos, continuați!

1. Ce campanie lansa UK în 2011?

Mai întâi un pic de reverse history, pentru că de-abia după ce am pus piesele la un loc, de la coadă la cap, am aflat despre ce este vorba.

În septembrie 2011, înainte de anul Olimpiadei, Marea Britanie a organizat o campanie de marketing propunând o serie de atuuri culturale și economice ale Regatului unit, care să atragă cu mult mai mulți oameni către UK. David Cameron a fost criticat, ca și Guvernul, pentru concept, temele, execuția și chiar oportunitatea unei astfel de campanii. 

Conform The Telegraph: "£510,000 has been spent developing the GREAT Britain brand, which will be used at business receptions abroad and in advertising by Visit Britain". 

Sursa: GREAT Britain: The government unveils tourism campaign with a series of postcards

 

 

 

2. Business is Great la București

Acum două săptămâni am participat la o reuniune organizată de ambasada Marii Britanii, având ca temă produsele locale, industria britanică de produse alimentare. Întâlnire cu mai vechi cunoștințe sau crearea unor noi amiciții. Unul din roll-up-uri avea scris pe el, "Business is Great". Am conversat, am socializat, am placut produsele. Deși am bănuit că este o campanie de ceva, cu un scop, nu am avansat în cunoașterea mai profundă a acestui subiect, determinat de vizual. Dar industria alimentară, ca subiect, mi s-a părut interesant și de-abia cu această ocazie și cu un pic de documentare, am aflat că de fapt UK este o mare putere în domeniul industriei alimentare în UE.

Cam așa arătau produsele expuse la întâlnirea din București. Nu sunt nici prilej de extaz nici de scepticism. Dar am avut la dispoziție mai multe beri de ghimbir decât găsiți în România. Plus băuturile acidulate pe bază de suc de flori de soc, de salcâm, de la Saschiz.

 

 

 

 

3. Prince "charming" Harry, în vizită în SUA

După două săptămâni, în 11 mai, mare vâlvă mare. Prințul Harry vizitează USA. Presa este cu ochii pe el. Dar ce văd în spatele său, la jurnalele de știri ? Spidere cu sloganul "Sport is GREAT". Harry s-a întâlnit cu missy Franklin, i-a cântat "La mulți ani!" campioanei olimpice la înot.

4. QED: Marea Britanie nu se lasă!

Ea își continuă campania de brand, ca să spunem așa. De la reuniunea organizată de ambasada UK la București sub sloganul "Business is GREAT", venind dinspre campania dinainte de Olimpiadă,"GREAT", până în prezent, se vede ca britanicii continuă. Și eu care am crezut că reuniunea în jurul produselor alimentare, mai în glumă-mai în serios, era doar despre food!

Sincronicitati: Quai au bois à Brûler, Bruxelles

Am constatat - poate si voi - pentru mine in ultimii 20 de ani, o ciclicitate ciudata. Revenirea in aceleasi locuri, reintalnirea cu aceiasi oameni dupa foarte multi ani, uneori in situatii si imprejurari diferite. Nu stiu care este regula, dar acest deja-vu sau merry go round pe care il traiesc adesea este uimitor. Probabil ca sunt elemente existentiale care sunt constante precum mediul de rezidenta, conexiunile umane, locurile prin care umbli, anturajul. Probabil ca este suficient sa traiesti in cateva coordonate constante (cate or fi acestea, 4-5-6-7) pentru ca sa te reintorci pe urmele tale. Ceea spun este o generalizare a mai multor experiente pe care le-am trait, insa ultima este si mai ciudata, desi explicabila.

Recent am calatorit in Belgia, la Bruxelles, am plecat joi si ne-am intors duminica. In fiecare seara, fiind cazati in zona centrala, linga gara, chiar linga Botanique 2 nopti, la hotel apoi o noapte tot in apropiere de cateva strazi, la hotel du Congres, am bantuit prin oras pentru un loc placut de luat masa. Am ajuns la un restaurant cu kebab joi seara. Apoi vineri seara, la un restaurant vietnamez, linga Grote Markt (Piata Mare), iar sambata am luat cina in mijlocul unui grup vesel de expati romani (mai corect expate). In primele doua seri am luat drumul la pas, si am juns repede in centru. Grupul pleca dintr-un loc, mai aduna pe cate cineva din oras pe traseu (1-2 persoane) si apoi ne indreptam spre locul de luat masa. Dupa cum se vede, in bataia vantului rece de seara, bantuiam pe stradute, cind pe o parte, cind pe alta a strazii. Asa am nimerit si in prima seara si in a doua, pe bulevardul care duce spre UGC, Place De Brouckère. Tipicul deplasarii pietonale il stiti, si mai ales in grup: sir indian, oprire la fiecare trecere, semafor sau nu, apoi traversare. Grupul se rupe usor in cate doua-trei gasti, distantate intre ele, mergand la pas spre destinatie. La o trecere de strada putin inainte de Place De Brouckère, doi tineri, opriti la traversare, o fata si un baiat, cu rucsacuri in spate, harti si ghid in mana ma intreaba ceva din care am inteles doar "....au au bois à Brûler ?". Le-am raspuns grabit, in franceza, ca nu stiu unde este, si am traversat sa prind in urma grupul. La cateva secunde dupa aceea, am inteles ca ma intrebau. Cautau Quai au bois à Brûler, un cartier din apropierea Grote Markt. Chiar habar nu aveam pe unde putea ajunge acolo, noaptea.

Dar ce m-a uimit a fost coincidenta. Cum v-o explicati ?

Eram la a patra calatorie a mea la Bruxelles: 1994, 2004, 2007, 2010. Prima mea calatorie a fost participarea la un program destinat functionarilor parlamentari din Europa rasariteana, care a durat o saptamana. Cu 2 zile de cazare in Bruxelles (la dus si la intors) si intre, patru nopti la Londra. Cazarea noastra la Bruxelles, in 1994, unde credeti ca fost ? In cartierul Quai au bois à Brûler, la hotel Orion. Un cartier linistit, parca parasit. Chiar strabatut de un fost canal fluvial, marginit de foarte multe restaurante, doua piete de peste. Si, in apropiere, o impresionanta biserica Saint-Jean-Baptiste le Beguinage. Prima mea vizita in Bruxelles m-a impresionat, dar negativ: un oras fara oameni, pustiu, in afara zonelor centrale, cu putin lume forfotind pe strada, nu ca la Bucuresti. Experienta in Londra, spre comparatie, a aratat ce inseamna o capitala vie, cunoscuta la fata locului, care demonteaza cliseele. Astazi Quai au bois à Brûler este diferit, dupa cum arata fotografiile. Cautati pe Google si il veti afla.

Asadar, la 16 ani distanta si la a patra deplasare la Bruxelles, doi tineri ma intreaba daca stiu cum se ajunge la Quai au bois à Brûler, noaptea pe strada. Ce sa le fi spus ? Ca eu am locuit cateva nopti acolo in 1994, la hotel Orion, ca este straniu ca ma intreaba cineva de loc, pur si simplu intamplator, ca puteam sa nu fi ajuns in aceasta calatorie la Bruxelles si sa ma intalnesc cu ei ? Mi-am adus aminte de Quai au bois à Brûler si nu am fost lasat sa uit Quai au bois à Brûler. Ce fel de coincidenta este asta ?