De ce sfârâie micii și ce ne confirmă ei: se vor vinde numai la supermarket!

Un regulament european adoptat în 11 noiembrie 2011, publicat în Jurnalul Oficial L 295, 12/11/2011 p. 0001 - 0177 și care intră în vigoare în iunie 2013, în provoacă emoții pe ulițele micului Paris. 

Da, a fost vorba din nou de hrană. Și de Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari Text cu relevanță pentru SEE.

Credeți că cea mai întemeiată aptitudine a unei părți a societății românești este superficialitatea? Aceasta a fost validată iar de povestea micilor de România. Nu este un motiv de mândrie să ceri, chipurile, excepții cu 3 săptămâni înainte de intrarea în vigoare a unei reglementări pentru toate cele 27 de state membre (pentru că are zeci de pagini și nu are doar efect asupra României), care a fost adoptată în 2011? România între timp era ocupată cu altceva, probabil cu frigerea de mici.

Începem cu un text umoristic

Un extras dintr-un comunicat al Guvernului României dinainte de Paște (aflăm de la Mediafax), am subliniat. "Astfel, cu ocazia grupului de lucru care va avea loc în 2 mai, în cadrul Comisiei Europene, reprezentantul Guvernului României va transmite solicitarea formulată de către Asociaţia Română a Cărnii ca reţeta produsului mititei să fie inclusă pe lista reţetelor tradiţionale. Reprezentanţii Guvernului vor face toate demersurile necesare pentru includerea mititeilor în lista produselor tradiţionale şi consideră că aceasta şi orice alte măsuri care trebuie luate, reprezintă o soluţie corectă şi normală, susţinută şi de reprezentanţii industriei producătorilor de carne. Autorităţile române vor lua toate măsurile necesare pentru a nu se interzice micii pe teritoriul României", se arăta în comunicatul Executivului. Care interzicere, nici măcar nu este vorba de așa ceva.

Cum stăm cu capacitatea administrativă?

Micii sunt un bun exemplu, revelator al unei slabe pregătiri administrative. Și am informația potrivită, oficială, care ne spune asta. Problema intrării în vigoare a unui Regulament european cu impact asupra industriei alimentare, nu era cunoscută de administrația publică românească ? Cât de prezente sunt problemele industriei alimentare românești pe agenda funcționarilor publici români, care umblă pe la Bruxelles și cât de prezente sunt problemele susținerii unei industriei alimentare care să trimită produse de calitate pe piața europeană, nu parizer ? Să fiu contrazis dacă nu este așa.

Vrea industria agro-alimentară produse de calitate pentru consumatorul român?

Criza micilor este și un revelator al slabei pregătiri a unei părți a industriei agro-alimentare și a unei părți a industriei mici alimentare, față de aspectele moderne al alimentației, ce include și participarea la procesele de politică publică. Pentru că povestea micilor arată că suntem în urmă, o parte dintre noi, în ce privește reglementările europene, că nu le urmărim ca proces. Să fiu contrazis dacă nu este așa.

Să nu uităm că în al doisprezecelea ceas, cine trebuie, s-a mișcat (aflăm de la Mediafax). "Asociaţia Română a Cărnii, cea mai importantă organizaţie a procesatorilor de carne din România, a solicitat deja Comisiei Europene introducerea actualei reţete de mici în lista celor "tradiţionale", pentru ca procesatorii români să poată folosi în continuare aditivii ce urmează să fie interzişi." De ce de-abia acum? Din 2011 până în 2013, ce s-a făcut?

Specialitate tradițională garantată?

Mai este de așteptat până să obținem recunoașterea de către Uniunea Europeană, circa un an și jumătate. Dar declanșarea procesului de obținere a recunoaștere va duce la înregistrarea micilor ca marcă și ca STG, numai în apanajul industriei cărnii, deci cu marcă și caiet de sarcini. Micii vor fi cu adevărat interziși ca producție pentru mica industrie alimentară, măcelăria cu carmangerie, de la colțul străzii.

Cum participăm la Bruxelles în reuniunile comitetelor de resort ?

Mai trebuie spus ca micii ne-au arătat probabil că nu avem participanții potriviți la mecanismele de consultare și decizie ale Uniunii Europene, mai ales în comitetele de experți. Măiestria noastră de a descoperi zăpada în fiecare iarnă, care nu este problema noastră, ci a bunului Dumnezeu, este de necombătut. 

Demonstrația

Se găsește în Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari Text cu relevanță pentru SEE 

Știți ce spune Comisia Europeană în paragraful de final al preambulului Regulamentului ? Că la reuniunile consililiilor de miniștri ai agriculturii sau reuniuni care au avut pe agendă și această problemă, nici unul din statele membre, prin reprezentanții săi nu s-au opus. Deci nici România. Deasemenea membrii PE, deci nici ai României, nu s-au opus. Atunci, care este problema ? Recitiți inducțiile din nou de la început.

Citatul din Regulament. Q.E.D.

"Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului"

De final: v-am căutat o selecție de filme despre mici. Mai jos.