Domnilor și doamnelor politicieni, când ați mâncat ultima
oară organisme modificate genetic, cum vi s-au părut ? O idee nouă străbate
lumea de vreo 20 de ani: dreptul la alegerea hranei este un drept fundamental al
popoarelor. Sau ar trebui să fie,
susține Slow Food. Democrația alimentară este mare lucru. Pentru că alegerea
înseamnă informare și educare. Este ca atunci când intri în cabina de vot să
pui ștampila pe buletin. V-ar place să fiți legați de scaun și să vi se bage pe
gât hrană aleasă de alții?! Nu! Eu aș prefera să îmi aleg hrana ca rezultat final
al muncii micilor fermieri, gătită acasă. Întrebarea se pune: mâncăm sau nu organisme modificate
genetic? Nu se știe, pentru
că din diverse motive, există opoziție la etichetarea corespunzătoare a
alimentelor. Reticență față de organismele modificate genetic exprimă majoritatea covârșitoare a
europenilor, conform studiilor de opinie Eurobarometru finanțate de Comisia
Europeană în ultimii ani. Suspiciunea este un fapt. Această majoritate publică covârșitoare
ar impune reținere politicienilor atunci când decid să susțină organismele modificate
genetic. Dar democrația contemporană românească este alimentată cu înlocuitori,
nu cu considerație. Mai potrivit ar fi ca interesul public să prevaleze față de
cel privat.
Cu organismele îi vom învinge pe americani
Sau pe
brazilieni. Oare ? Ne hrănim cu nostalgii vechi, de când noi românii, adunam în
raportări producții la hectar inexistente. Suntem mult în urmă, așa cum nu vom
reuși decât în câteva decenii să ajungem la jumătate din PIB-ul mediu pe cap de
european, Cu biotehnologiile nu vor fructifica oportunitățile decât o mână de
oameni de afaceri, pe termen de câțiva ani. Este o conjunctură, nu un trend, să
le fie de bine lor. De fapt, oferind ogorul pentru organisme modificate
genetic, facem o concesie și îi înjunghiem pe la spate și pe consumatorii din
celelalte țări europene. România, este calul troian furajat cu organisme
modificate genetic. Săraci și fără
agricultura tradițională, mor de foame. Biotehnologiile, în 15 ani, nu au
rezolvat foametea. Dar pentru destul de mulți, credința este că șansa României stă
în alternativă, în hrana cât mai aproape de casă, cât mai puțin chimizată, din
soiuri de plante și culturi agricole genetic autohtone, din rase de animale
neoașe. Legume, fructe, carne și lapte de la micii fermieri, hrană preparată la
oală, familia în jurul mesei, un festin culinar și gastronomic susținut de
agricultura tradițională. Produs în ferma lor.
România, El
Funciado
El Funciado-El
Dorado. Este un joc de cuvinte, o licență sămănătoristă și funciară. Vă propun
un bun argument contra biotehnologiilor, ce ne dau nouă organisme: dacă
deschizi drumul acestora în agricultura industrială în România, este probabil
să servești interesele a câtorva zeci de mari arendași, proprietari autohtoni.
Dar va fi accelerată goana achiziției de pământ arabil, care va ajunge în
mâinile investitorilor străini. Într-un important ziar economic am citit zilele
acestea că unii din marii latifundiari se tem că în zece ani pe ogoare se va
vorbi italiana, daneza sau spaniola. Dacă semeni vânt, culegi furtună !!! Unde
dai și unde crapă, dacă OMG-ului îi dai apă ?
