Slow Food
înseamnă să alegi responsabil ce să mănânci. Așa că am dat o raită prin piața
noastră, săptămâna trecută, numai astfel poți găsi subiectele potrivite. Și am
aflat câteva povești interesante despre banalele ouă de găină. Despre culoarea
ouălor, despre găinile de fermă și despre ce aduc sibienii, la oraș, spre
vânzare. Și mai ales, despre faptul că, uneori, dacă ești curios cu privire la
ceea ce mănânci, este bine să pui întrebări. Deși multe persoane, doar
vânzători, se uită chiorâș la tine, când ești prea insistent.
Găinile nu mai ouă, zic țăranii, ce-i de făcut?
Mai merg și eu
din când în când la țară, în nordul Dobrogei.
Suntem țărani la rădăcini, aproape toți. Am fost surprins când, în
vizită odată la mătușa mea Victorița și apoi la vărul meu Marin, nu am putut
savura ouăle de țară, de-ale locului, pentru că găinile, mi-au spus, nu mai
ouă. Nu mai auzisem asta. Soluția lor a fost, imediat, procurarea de ouă de la
magazin. Locul este unul îndepărtat relativ de civilizație, totuși se găsesc
ouă de vânzare. Nu a fost plăcut să ajung la 300 de kilometri de București, să
mănânc ouă ochiuri de la combinatul de păsări. Din fericire, Mihail
Kogălniceanu și Costake Negruzzi, au pus deoparte, într-o carte, soluția. Încă
din 1841, în cartea „Carte de bucate boierești
– 200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi boierești”,
cei doi oameni politici scriau despre cum să păcălești natura, ca găinile să
ouă tot anul. Ca să aflați, trebuie
să o cumpărați. Soluția Kogălniceanu și Negruzzi este în capitolul „Mijloc
ca să se ouă găinile în fieștecare vreme a anului.”
Sibienii sunt cei mai buni în materie de ouă
Suprinzător sau
nu, reputația produselor de la Sibiu este imensă, însă din păcate speculată
grosolan de diverși vânzători înșelători, în toată țara, în dauna adevăraților
producători. Dar asta este o altă poveste, oamenii din județul Sibiu nu fac
ceea ce trebuie, în limita legii, pentru a-și proteja produsele, prin ANPC, la
OSIM sau la Uniunea Europeană. Povestea mea este aceea că, tot în piață fiind
în weekend, am observat că o tânără întreba în cele două magazine cu așa zise
produse de la Sibiu, dacă au și ouă de la Sibiu. De ce, am întrebat-o eu? „Pentru că așa cred, ouăle de la sibieni
sunt mai naturale”. Deși ne poate amuza explicația asta, înțelegem cât de
puternică este așteptarea oamenilor pentru o hrană cât mai naturală. Și cât de
mult leagă ei aceasta, de mitul “Sibiu”. Autosugestia este atotputernică.
Ce și câte culori au ouăle și de ce?
Este pentru
concursul „Vreau să fiu găinar miliardar”. Nu știu dacă v-ați întrebat vreodată. Eu da, chiar săptămâna trecută, am pus
vânzătoarea de ouă în dificultate: de ce unele ouă sunt roșii și altele albe ? A fost stupefiată. “Așa sunt ele, ce întrebare este asta?” M-am
documentat și am aflat că ouăle din lumea bună, au culoarea de la alb spre roșu
întunecat, pe o scară de la 1 la 9.
Ouăle albe sunt de la găinile de rasă Leghorn, Campina, Ancona. Cele închise la
culoare, așa precum cele de la noi, abia primul pas spre coaja închisă la
culoare, sunt de la găinile de rasă Rhode Island Red. Restul nu contează,
pentru că după cum știm, în România suntem cam sărăcuți în alimentație. Suntem
hrăniți cu alimente trase la copiator. Că așa este la români. Hectolitri de
grâu dar nu alimentație de calitate. Hai poftă bună la alea două feluri de ouă
de la combinat!
