Despre "Tuca si dobitocii 2.0", un comentariu la Comanescu.ro

Nu stiu daca sunt original sau nu, ca ideile circula (si nu imi place sa mi le insusesc, daca sunt ale altora fac efortul de a indica sursa): in Romania, pentru ca am ars etapele, traim viitorul presei. Nu moartea presei scrise, ci traim viitorul presei. Trecerea din print in online, contributiile consumatorilor, redefinirea eticii jurnalistice. Devenirea oamenilor care scriu, parte a establishment-ului, entertaineri (proces inceput cu cateva decenii in urma in occident). Instrumentele se schimba, media se schimba. Si este foarte interesant ca competitivitatea este extrem de dura astazi: aproape oricine isi poate crea un punct de vedere in online care sa bata ca audienta situri majore. Jurnalistului obisnuit, reporterului de teren, i se cere sa se alature unei bune infrastructuri de presa, ori sa fie foarte talentat ca sa reziste "amatorilor", ce stiu tehnologie, au timp si resurse irosit. In timpul liber. O reactie la un punct de vedere al lui Iulian Comanescu, de aici http://www.comanescu.ro/tuca-si-dobitocii-2-0.html#comment-90611

To be or not to be online

Am dat peste un articol care pune in discutie reglementarea mediului online. Punctele de vedere exprimate sunt fundamentate pe doua premise: prima, ca exista CNA cu rol de reglementor al mediului audiovizual si a doua ca mediul online trebuie sau ar trebui reglementat ca si mediul audiovizual. Cele doua premise corelate induc ideea ca CNA ar fi poate, in pozitia sa mai primeasca (sau nu), atributii si pentru reglementarea continuturilor online. Eu imi bazez adesea rationamentele, pe punerea in discutie a intelepciunii conventionale sau conventional wisdom. Prima provocare ar fi: De ce ne trebuie un CNA si mai ales de ce ne trebuie acest organism in anul de gratie 2010, cu 2 ani inainte de trecerea la televiziunea digitala ? Nu accept si nu astept un raspuns de la cei care castiga de pe urma existentei acestei institutii. Oare nu ar fi mai natural ca problemele legate de libera exprimare, protejarea persoanei, sa fie puse serios in bratele justitiei ? A doua provocare este: De ce trebuie mediul audiovizual reglementat si celelalte medii nu ? Exista o cercetare relevanta care ne arata azi ca mediul audiovizual este dominant, este mediul preferat de public ? Raspunsul este mai degraba nu, si mai ales nu pare ca am avea cercetari relevante despre publicul din Romania. Vorbind de media, care este locul OOH intr-un eventual pachet media, el nu ar trebui reglementat ? Dar presa tiparita, de ce nue este reglementata, gandindu-ma la reglementarea mai ales legate de exprimarea politica ? Dar pliantele publicitare, care sunt un vehicul de comunicare comerciala, pe care le primim in cutia de scrisori ? Dar mediul online la care avem acces printr-o statie de calcul sau cu telefonul sau in viitor cu smartbook-ul ? De ce societatea si in speta societatea contemporana romaneasca a adoptat si creat organisme de tip CNA? Se mai justifica o astfel de institutie pe termen scurt ? Dar pe termen lung, cand vom avea televiziune digitala ? Si as deschide o paranteza cu privire la o situatie amuzanta. De ce trebuie realizate impartiri aritmetice pentru expunerea in audiovizual, si de ce au loc batalii de strada pentru cat de multa suprafata acoperim sau nu cu afise in campaniile electorale ? Exista o dovada sigura, inatacabila, ferma, indubitabila, ca daca vom vedea figura unui politician pe cat mai multe garduri, ecrane, online-uri, noi in proportie de masa ne vom schimba atitudinea, motivatiile, perceptiile si vom alege ceea ce doreste political advertiser-ul sau vom avea un sentiment de respingere? Ce dovezi avem, atotputernice, irefutabile si valabile universal ? Sunt sute de studii care arata ca poti fi influentat in directia dorita si sute de studii care dovedesc contrariul, ca nu poti fi influentat. De aceea cred ca problema publishing-ului online, a regulilor dupa care functioneaza, este de domeniul initiativei private si a responsabilitatii aferente. Abaterile de la prevederile privind protejarea demnitatii persoanei, etc. trebuie reglate prin instante civile. Publisherii trebuie sa adopte prin autoreglementare coduri de conduita, care ar fi SI dovada responsabilitatii lor sociale. Iar in situatia bloggerilor, ei isi asuma raspunderea civila personala pentru ceea ce scriu. A fi online nu este diferit de a te plimba prin parc sau a merge la cumparaturi ! Nu scuipa, nu arunca priviri deocheate, nu fi rasist...nu arunca cu pietre in geam. Sau cu alte cuvinte, iubeste-ti aproapele ! Oriunde te-ai afla...