Despre agricultură și context istoric: problema agrară in SE Europei

Nu este lipsită de interes cunoașterea contextului istoric al agriculturii și dezvoltării rurale. Pentru a înțelege ce suntem, de ce, astăzi. Ștefan Dorondel, este unul din autorii studiului, l-am cunoscut la Crișan, la o reuniune de cercetători pasionați de domeniul social. 

Lansarea revistei Martor 19/ 2014, 30 ianuarie 2015, ora 18.30, librăria Bastilia din Piața Romană

„Una din caracteristicile remarcabile ale ţărănimii este rezistenţa ei la necroloage” scrie Frank Uekoetter, profesor la Universitatea din Birmingham, în postfaţa revistei Martor 19/2014 la a cărei lansare vă invităm vineri, 30 ianuarie 2015, 18h30, la librăria Bastilia din Piața Romană.

Sub titlul At the Margins of History. The Agrarian Question in Southeast Europe, numărul 19/ 2014 al revistei de antropologie MARTOR are amploarea unui volum colectiv, menit să umple golul științific în ce privește problema agrară în Europa de Sud-Est. În Romania, ţară cu o importantă populaţie rurală, nu a existat după 1989 o dezbatere pe acest subiect in mediul academic autohton, cu atat mai puţin o colecţie de lucrări care să analizeze subiectul comparativ cu ţările vecine cu care România îşi împărtăşeşte istoria.

Deposedarea țărănimii de pământurile lor prin colectivizare, în lumea socialistă, nu a dus nicicum la dispariția acestei categorii sociale. Ţărănimea nu a dispărut, ci a identificat resurse de rezistenţă care i-au permis să se conserve, şi, la limită, să se reinventeze. Mai mult, ceea ce părea un subiect de istorie socială - chestiunea agrară – a reapărut în discursul public și în cel politic după restituirea pământurilor și pădurilor după 1989. Articolele cuprinse în acest număr sunt redactate de un grup de autori și se referă comparativ la țări precum România, Grecia, Serbia, Bulgaria, Albania, Ungaria şi Republica Moldova.

Revista va fi lansată în prezența invitaților Daniel Cain (Institutul de Studii Sud-Est Europene), Călin Cotoi (Facultatea de Sociologie, Universitatea București), Victor Rizescu (Facultatea de Științe Politice, Universitatea București) și a editorilor Ștefan Dorondel și Stelu Șerban.

Mai multe detalii despre acest volum pe www.muzeultaranuluiroman.ro

Producatorii agricoli vor fi obligati sa taie chitante "de mana" pentru produsele vandute

Dupa mai mult de o luna, nici o schimbare...Parerea mea

"Producatorii agricoli persoane fizice care isi vand produsele obtinute in gospodaria proprie vor trebui sa elibereze cumparatorilor niste documente asimilabile unor chitante. De asemenea, acestia vor fi obligati sa detina si un atestat de producator, care va inlocui actualul certificat de producator. Cei care nu vor respecta acesta reguli risca amenzi de pana la 22.500 lei."

Sursa: Avocatnet.ro-scris de Elena Voinea la 05.11.2014

5 Noiembrie 2014

Comercializarea produselor agricole in piete va functiona pe baza unor noi reguli, care au intrat recent in vigoare. Mai exact, Legea nr. 145/2014 pentru stabilirea unor masuri de reglementare a pietei produselor din sectorul agricol, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 794 din 31 octombrie 2014 si care a intrat in vigoare pe 3 noiembrie 2014, stabileste ca agricultorii persoane fizice care vand produse agricole proprii vor avea nevoie de noi documente.

Astfel, certificatul de producator, utilizat in prezent, va fi inlocuit cu un atestat de producator, iar pe langa acest act, va fi necesar si un carnet de comercializare, care va putea fi asimilat unui chitantier. Practic, atunci cand vor vinde produse, producatorii agricoli vor trebui sa elibereze cumparatorilor o fila din carnetul de comercializare.

Atestatul de producator va fi valabil un an calendaristic

Producatorii agricoli persoane fizice care vor sa comercializeze produse agricole vor trebui, mai intai, sa obtina un atestat de producator, care va inlocui certificatul de producator utilizat in prezent, se mentioneaza in reglementarile recent intrate in vigoare.

Conform Legii nr. 145/2014, atestatul de producator reprezinta documentul eliberat persoanei fizice care desfasoara activitate economica in sectorul agricol, valabil pentru titularul acestuia, si care atesta calitatea de producator agricol persoana fizica. Acest document va cuprinde numele si prenumele producatorului agricol, precum si denumirea produselor si suprafata de teren exploatata, respectiv efectivele de animale, care sunt inregistrate in registrul agricol organizat de autoritatile administratiei publice locale pe a caror raza se afla terenul/ferma/gospodaria.

Atestatul de producator va fi valabil un an calendaristic de la data emiterii si va fi vizat semestrial, prin aplicarea stampilei si a semnaturii primarului comunei, orasului, municipiului, sectorului municipiului Bucuresti, dupa caz.

Noile dispozitii prevad ca documentul se va elibera, la cerere, persoanelor fizice, dupa ce autoritatile vor verifica, atat pe baza datelor din registrul agricol, cat si pe baza celor din teren, daca exista suprafetele de teren, respectiv efectivele de animale pentru care se solicita eliberarea atestatului de producator.

Dupa aceea, primarul va elibera atestatul de producator in termen de 5 zile lucratoare de la data solicitarii, cu avizul consultativ al structurilor asociative profesionale/patronale/sindicale din agricultura, dupa caz, constituite potrivit legii si organizate la nivel local si judetean.

Atentie! In conditiile in care atestatul de producator inlocuieste certificatul de producator, prevederile recent intrate in vigoare stabilesc ca certificatele emise in temeiul HG nr. 661/2001 pot fi utilizate pana la expirarea perioadei de valabilitate a vizei aplicate pe acestea, dar nu mai tarziu de 180 de zile de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 145/2014, adica pana la data de 1 mai 2015.

Carnetul de comercializare a produselor agricole va functiona precum un chitantier

Agricultorii persoane fizice care vor detine un atestat de producator vor putea sa vanda produsele obtinute in ferma/gospodaria proprie fie in piata, fie altor comercianti, insa vor trebui sa aiba si un carnet de comercializare a produselor din sectorul agricol.

Potrivit Legii nr. 145/2014, carnetul de comercializare este documentul utilizat de persoana fizica care detine atestat de producator, precum si de sotul/sotia, rudele/afinii de gradul I, dupa caz, pentru exercitarea actului de comert cu ridicata sau comert cu amanuntul aproduselor agricole obtinute in ferma/gospodaria proprie.

Atentie! Vanzarea produselor cumparate de la terte persoane in baza carnetului de comercializare este interzisa. Carnetul de comercializare se va utiliza exclusiv pentru produse vegetale, produse zootehnice, precum si pentru produse apicole.

La fel ca atestatul de producator, si carnetul de comercializare se va elibera la cerere de catre primarul pe a carui raza de competenta se afla terenul/ferma/gospodaria in care se obtin produsele estimate a fi destinate comercializarii, in termen de 5 zile lucratoare de la data solicitarii, dar dupa verificarea existentei atestatului de producator, precum si dupa verificarea faptica in teren a existentei produsului/produselor supuse comercializarii, se mentioneaza in noile reglementari.

Prima fila din acest carnet va contine date privind identitatea producatorului agricol ca titular si, dupa caz, a sotului/sotiei, rudelor/afinilor de gradul I. De asemenea, vor fi incluse si informatii privind suprafetele cultivate si structurile corespunzatoare pe specii de legume, pomi fructiferi, cartof, cereale, oleaginoase, vita-de-vie pentru struguri de vin/struguri de masa, alte culturi, respectiv pe specii de animale, care sa reflecte productiile estimate a fi destinate comercializarii. Aceasta fila va fi semnata de primar si va ramane nedetasabila.

Dupa cum reiese din actul normativ, carnetul de comercializare a produselor va functiona practic precum un chitantier. Concret, atunci cand vor vinde produse, in orice cantitatea si structura sortimentala, indiferent de calitatea cumparatorului, respectiv persoana fizica sau persoana juridica, agricultorii vor utiliza filele din acest carnet, dupa cum urmeaza:

-primul exemplar se inmaneaza cumparatorului;

-al doilea exemplar se pastreaza de vanzator;

-al treilea exemplar se pastreaza la carnet

Totusi, exceptie de la aceste prevederi o reprezinta situatia in care vanzarea se va desfasura in piete agroalimentare, targuri si piete ambulante. In aceste situatii, producatorii agricoli vor fi obligati sa inscrie, la sfarsitul fiecarei zile, intr-o fila corespunzatoare, produsele agricole si cantitatile totale vandute in ziua respectiva.

Totodata, carnetele utilizate care vor contine al treilea exemplar al filelor se vor restitui primariilor emitente, in termen de 15 zile lucratoare de la data utilizarii ultimei file a acestora.

Producatorii cu atestat vor vinde in spatii special amenajate in piete

Conform Legii nr. 145/2014, producatorii agricoli persoane fizice care vor detine un atestat de producator si un carnet de comercializare vor putea sa-si vanda produsele in spatii distincte, care vor fi amenajate in acest sens in piete.

Procentul de alocare a spatiilor de vanzare distincte va fi de minimum 40% din totalul spatiilor de vanzare existente.

De asemenea, acelasi act normativ stabileste ca producatorii agricoli vor fi obligati sa afiseze la locul de vanzare eticheta de produs, care va contine informatii cu privire la denumirea produsului, localitatea de origine, data obtinerii produsului si pretul de vanzare.

Amenzi de peste 22.000 lei pentru comercializarea produselor agricole fara atestat si chitanta

Reglementarile care au intrat recent in vigoare prevad si o serie de sanctiuni pentru producatorii care nu vor tine cont de regulile privind atestatul de producator si carnetul de comercializare.

Astfel, cei care vor utiliza carnetul de comercializare fara sa respecte regimul de utilizare al filelor, ar putea fi sanctionati cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei.

De asemenea, producatorii agricoli care vor transporta produse agricole de la locul de detinere la locul de comercializare, dar nu vor respecta obligatia de a detine o fila completata corespunzator cantitatilor si structurii sortimentelor transportate, ar putea primi o amenda de la3.000 lei la 4.000 lei.

In plus, daca nu vor afisa eticheta de produs, comerciantii vor fi pasibili de o amenda care va fi cuprinsa intre 100 lei si 300 lei.

Amenzile cresc considerabil in cazul in care producatorii comercializeaza produse, insa nu au un atestat de producator valabil si un carnet de comercializare a produselor. In aceasta situatie amenzile sunt intre 15.000 lei si 22.500 lei.

Mai mult decat atat, daca producatorii vor vinde, in baza carnetului de comercializare, alte produse decat cele din productia proprie, atunci fapta constitutie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 7.500 lei la 15.000 lei.

Reglementarea comertului in piete, la a treia incercare

Legea nr. 145/2014 care reglementeaza modul de comercializare a produselor agricole in piete vine in contextul in care Ministerul Agriculturii a mai propus in 2013 doua initiative legislative in acest sens.

Mai exact, Ministerul Agriculturii a lansat in dezbatere publica in august 2013 un proiect de ordonanta de urgenta prin care intentiona sa reglementeze activitatea producatorilor agricoli persoane fizice, in special comercializarea produselor in piete.

Conform acestui document, agricultorii ar fi urmat sa-si vanda produsele in piete pe baza unui carnet. In plus, ei ar fi avut nevoie si de un atestat de producator.

Aceasta nu a fost singura initiativa de acest fel a ministerului, propusa anul trecut. Concret, infebruarie 2013, Ministerul Agriculturii a lansat in dezbatere publica un proiect de ordonanta de urgenta prin care producatorii agricoli ar fi putut sa comercializeze produsele doar in baza unui card de acces in piete, insotit de un certificat de producator si de fila dintr-un carnet de comercializare a produselor din sectorul agricol.

Ioana Băsescu sau prilejul reflecției

Pot cumpăra sau nu străinii pământ în România? Da, dacă sunt persoană juridică română cu acționari străini. ZF are o analiză semnată de Gabriel Razi, în ediția din 20 noiembrie 2013. Ca de obicei, așa cum ne comportăm unii dintre noi, credem că fac și alții. Un pic de lipsă de curaj politic (să combați miturile false) și de ignoranță (lipsă de pricepere elementară), crează eroi politici......

Slow Food: De la Sibiu, de unde? Brânză telemea de Sibiu, produsă în Sibiu, se poate?

Povestea noastră despre brânză, oieri, schema de calitate a Comisiei Europene încearcă să vă convingă, atunci când alegeţi telemea “de Sibiu”, să întrebaţi: “De unde, de la Sibiu”? Există o brânză telemea de Sibiu sau doar unei brânze telemea i se spune “de Sibiu”? Contează? Suntem români şi iubim brânza telemea. O căutăm, avem magazine preferate şi ne cunoaştem cu ţăranii de la care o cumpărăm. Este pe gustul multora, este preferata brânză naţională. Deşi nu numai produsă în România, ci şi în Bulgaria, Serbia, Grecia. Brânza telemea este peste tot în România. Pentru cei care se hrănesc, nu care doar mănâncă, avem mai multe întrebări.

Ştim cu adevărat ce este brânza telemea?

Este o brânză în saramură, din aceeaşi clasă cu brânza Feta. „Telemea” vine din limba turcă, telme, brânză cu găuri. Care este locul ei în universul brânzeturilor româneşti, dacă există unul? Brânzeturile se împart în brânzeturi proaspete, brânzeturi moi (Bran, Năsal, Montana, Vlădeasa, Bucegi, tip Camembert, Bran), brânzeturi în saramură, brânzeturi semitari (Olanda, Trapist), brânzeturi tari (Parmezan, Cedar, Şvaiţer), brânzeturi cu pasta opărită (Dalia, Dobrogea, caşcaval afumat), brânzeturi fermentate (de burduf).

Există oare diferite feluri de brânză telemea?

Ca diversitate, brânza telemea este produsă din lapte de vacă, din lapte de oaie şi de bivoliţă, şi mai recent din lapte de capră (bănuiesc că laptele în amestec dă naştere unei corcituri de brânză care deschide calea falsurilor). La început brânza telemea fost produsă din lapte de oaie şi era cunoscută sub numele de brânză albă sau brânză de Brăila. Trecerea la producţia industrială a impus producerea brânzei telemea din lapte de vacă.

Ce preferăm, brânza de la ţărani sau cea produsă industrial?

Să cumpărăm de la fermieri, în anumite condiţii (fiind însă o decizie însă care se sprijină pe buget, gust, preferinţe ale familiei), poate fi opţiunea strategică a fiecăruia dintre noi, dacă vrem să susţinem micii fermieri şi un mod de viaţă aparte, cel de la ţară.

De ce unei brânze telemea i se spune “de Sibiu”, are ceva specific?

Ce ştim este că frecvent întâlnim, la oraş, dar mai ales în Bucureşti, comercianţi care pretind, prin afişe, bannere, firme de magazine că oferă în galantar, brânză telemea de Sibiu. Oare? Nu este vorba de o înşelare morală a consumatorului? O brânză telemea de Sibiu ar putea fi doar aceea produsă de fermierii locali din Sibiu, şi nu o brânză produsă industrial. Ea ar trebui să îndeplinească mai multe condiţii pentru a se spune, da! este de la Sibiu, întrutotul: oile să fie crescute şi să pască în judeţul Sibiu pentru că vegetaţia este specifică, laptele şi procesul de producere a brânzei să se fi realizat tot în judeţul Sibiu, iar păstorii şi producătorii să fie din Sibiu. Nu mai vorbesc de reţetă, ea trebuie să fie respectată de aceşti oameni.

Schema de calitate a Comisiei Europene

Este ceva neobişnuit, nu? Acest sistem, prezentat mai înainte se poate numi DOP sau Denumire de Origine Protejată, este ceea ce a reuşit să obţină „magiunul de prune Topoloveni”. Până la a obţine marca DOP, se poate înregistra marca în România. Dacă doresc să îşi apere produsul şi să îşi respecte consumatorii, de ce oierii, autorităţile din judeţul Sibiu lasă ca marca lor, informală, să le fie folosită de oricine? De ce oierii din judeţul Sibiu nu se adună, să facă o asociaţie, să facă un caiet de sarcini pentru produsul “brânză telemea de Sibiu”, de ce nu îl înregistrează ca marcă colectivă? Prin schemele de calitate pentru produse alimentare, Comisia Europeană face legătura cu politica din domeniul agriculturii, de subvenţionare. Trebuie spus că “magiunul de prune Topoloveni” este cam singurel , din partea României, în acest sistem de calitate al Europei. Suntem la început, cu adevărat un produs local va fi valoros şi recunoscut, doar dacă va face parte din schema de calitate europeană. Italienii au 50 de brânzeturi înregistrate DOP, francezii au 68 de brânzeturi înregistrate DOP, şi alţii aşa. Vreo ţară europeană a înregistrat brânza telemea? Va fi România aceasta, cu brânza de Sibiu? Suntem români şi iubim brânza telemea. Ce ar fi să respectăm această specialitate, fermieri şi comercianţi faţă consumatori, să nu producem şi să vindem altceva decât ceea ce este. Şi noi iubitorii de brânză, să ne apărăm drepturile: să nu mai cumpărăm falsa brânza telemea de Sibiu, dacă este o minciună.