Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Romania. Afișați toate postările

vineri, 31 iulie 2015

Micii fermieri si agrotehnologia, insa in Africa nu in Romania

Romania este o tara de mici fermieri. Romania este o tara care se afla in prima linie a telecomunicatiilor, a penetrarii Internetului (nu insa la punct fix). Cu toate acestea, abundenta de care vorbim, nu a dat nastere nici unei politici publice de sustinere a agrotehnologiei pentru micii fermieri, nici unor proiecte importante, private. Este paradoxul in care traieste Romania, prea multe resurse, prea bogata, si de aceea subutilizata (nu sub exploatata). Cititi un articol BBC despre tehnologie, IBM si micii fermieri in Africa si mirati-va. Fara sa faceti analize comparative sofisticate. Romania ar putea fi vectorul combinatiei dintre traditie, tehnologie si ecologie. Dar nu este si nu va fi niciodata. Pentru ca isi stabileste mize marunte de dezvoltare, toate tintind dezvoltarea cantitativa, incrementala si dialectica.

luni, 27 ianuarie 2014

Training şi educaţie în agricultură, România şi dezvoltarea rurală în UE


Ce este greşit la imaginea alăturată? Decât să dai mereu de mâncare oamenilor, mai bine să îi înveţi cum să muncească. Conform Rural Development in the European Union - Statistical and economic information - 2013, cei care conduc ferme agricole în România, au următoarea pregătire: 2,1% au pregătire de bază, 0,5% au pregătire integrală, iar educaţie completă au 2,5%. Farmecul acestei situaţii pe care decidenţii de politică publică par că nu o văd, este că o majoritate covârşitoare a românilor ocupaţi în agricultură, 97%, fac această activitate pe baza cunoştinţelor moştenite. >>>> continuaţi >>>

luni, 13 ianuarie 2014

Ioana Băsescu sau prilejul reflecției


Pot cumpăra sau nu străinii pământ în România? Da, dacă sunt persoană juridică română cu acționari străini. ZF are o analiză semnată de Gabriel Razi, în ediția din 20 noiembrie 2013. Ca de obicei, așa cum ne comportăm unii dintre noi, credem că fac și alții. Un pic de lipsă de curaj politic (să combați miturile false) și de ignoranță (lipsă de pricepere elementară), crează eroi politici......

sâmbătă, 20 iulie 2013

Globalizare vs. naționalizare

De la alegeri încoace, un curent de opinie străbate societatea. Nu a mai rămas nimic din industria comunistă, totul este la multinaționale. Ce le-a mai rămas românilor? Evident, niște aur, ceva gaze, ba de șist, ba în Marea Neagră. Sarea nu mai este de valoare. Aaaa, mai avem lemn de exploatat. Și dacă punem și pământul, solul, care este substrat pentru producția agricolă, suntem o țară bună de stors. De ce nu investim resurse publice în educație (reformat sistemul), în inovație (reformat sistemul), în știință și tehnologie (reformat sistemul)?

Ce oferă România azi în afară de ceea ce dă pământul acestei țări? Sau mai bine spus ce ne dorim noi să fie România? Doar un sac cu minerale?

(C) Ziarul Financiar, 18 iulie 2013



miercuri, 10 aprilie 2013

Tendinte: Hai la date, date, date!

O știre bună din Techcrunch. Una din puterile unei administrații publice stă în lipsa de transparență. Obscuritate, cât mai multă obscuritate, cetățeanul să stea la cozi pentru informații, adeverințe, dosare, ba chiar să plătească date și informații produse de administrație tot din banii săi. Iată că, după o Directivă privind accesul la date, Comisia Europeană mai face un pas (și Uniunea Europeană împreună cu ea) către o și mai largă democratizare a accesului la date, la transparență. Calculele CE arătau încă de acum câțiva ani, că un acces din ce în ce mai deschis la date, va crea și mai multe locuri de muncă, pentru că multe companii de prelucrare de date vor trece la treabă. Este un fel de refolosire secundară a datelor rezultate din procedurile administrative. Inițiativă a fost reîntărită și de SUA, se numește Open Data.  La britanici, cei mai avansați după opinia unora, inițiativa Open Data UK este aici. Guvernul României a început să miște și el, aici. A creat un Departament special la SGG.







sâmbătă, 30 martie 2013

Apel european de mobilizare pentru o Directivă UE privind protejarea Pluralismului Mass Mediei și a Libertății Presei

Organizatii ale societatii civile din Europa si din Romania au aderat la "Apel european de mobilizare pentru o Directivă UE privind protejarea Pluralismului Mass Mediei și a Libertății Presei". Publicul este invitat sa sustina o reglementare europeana care sa apere libertatea de informare. Problema este ca Europa este identificat drept camp de aplicare, fara referire la situatii nationale. Daca banner-ul de campanie, care spune "In Europa informatia este controlata" ar fi fost localizat, cu "In Romania informatia este controlata". despre cine ar fi putut fi vorba la noi, pentru ca Orban este la unguri, Berlusconi este la italieni, iar Murdoch in lumea anglo-saxona? Chiar si asa, daca Murdoch detine puterea economica in media, nu detine puterea absoluta. Asa cum Berlusconi, desi este acuzat in ce priveste media, a pierdut puterea, nu va participa la guvernare, si este un caz izolat la dimensiunea Italiei. Viktor Orban a fost adus la putere cu multe voturi, impreuna cu partidul sau. Iar daca campania se bazeaza pe "Europa", ar fi fost bine sa fi spus lucrurilor pe nume, si despre Romania. Informatia este controlata in orice tara, de catre establishment. Romania este un caz tragic unde nu mai exista aproape deloc presa. Deci ne uitam la Europa sau ne uitam un pic in curtea noastra ?










joi, 14 martie 2013

Tendinta in turism, ce face POR-ul din oameni ?

Zilele astea are loc Targul Național de Turism. Ce este interesant este ca au fost create asociații non-guvernamentale pentru reprezentare și promovare de destinații. Este o consecință a unor proiecte de au fost finanțate din Programul Operațional Regional (POR) ? Vedeți în captura parțială de mai jos, din situl ROMEXPO organizarea unor expozanți.

La ROMEXPO vă așteptăm. Suntem și noi prezenți cu un proiect, eco-turismul. Va invităm la standul nostru 23, pavilionul C1. Asociația de Ecoturism din România cu Asociația Ivan Patzaichin-Mila 23.


marți, 26 februarie 2013

Inca o cercetare europeană care sondează mintea românilor

95% dintre români sunt familiarizați cu noțiunea de cetățean european. Doar 40% își cunosc drepturile. Iar 79% dintre români știu că pot să semneze o petiție care să adune 1 milion de semnături, pentru a propune o modificare de politică a Uniunii Europene. Sursa originală, la Comisie, aici 










România, banii de la agricultură, înapoi

Suma este mică. Se poate invoca nepriceperea?! 12,5 milioane EUR imputate României pentru deficiențe ale controalelor privind eligibilitatea și cheltuielile beneficiarilor, precum și pentru deficiențe în aplicarea de sancțiuni în cadrul măsurii „modernizarea exploatațiilor agricole” din cadrul FEADR. Ce nu se află niciodată, este cui i se pot imputa banii ?! Sursa aici http://bit.ly/XYeCeU




sâmbătă, 23 februarie 2013

ATLASUL Romaniei: regionalizare si animatie online despre evolutia administrativa a Romaniei

Banii UE si ai Romaniei, sunt buni la ceva, ca sa mai afle publicul cum a evoluat Romania din punct de vedere administrativ si teritorial in ultimele decenii. Si secole. Putini stiu ca la Ministerul Dezvoltarii se lucreaza si pe probleme de dezvoltare regionala si teritoriala, mai stiintific. Nu este vorba numa de partii de schi, bazine si infrastructura. Este vorba de a sti cum sa umbli la coeziunea regionala ca sa aduci regiunile mai sarace la nivelul celorlalte, mai instarite. Atlasul Romaniei se gaseste aici

Diviziunile administrative 1856-1913 (sursa MDRT)



Dinamica teritorială 1918 (sursa MDRL)



Evoluţia administrativă 1919-1922 (sursa MDRT)



CA SA VEDETI TOT, pana in prezent, continuati aici

vineri, 22 februarie 2013

De unde luam bani ca sa tinem pe picioare o gazeta ?

World Association of Newspapers (WAN) a produs în anul 2010 o viziunea cuprinzătoare a unui nou model de business, cum să obții venituri să îți ții în picioare publicația. Graficul este preluat din paginademedia.ro

Am văzut în asta ocazia să adaug viziunea respectivă ca răspuns la dezbaterea internă din România. Sigur, sunt probleme cu banii pentru presă. Dar într-o societate diversă, sofisticată, sunt zeci de surse de venituri. Într-o societate lipsită de diversitate, sursele de bani sunt puține și de aceea presa cade în capcana instrumentării politice. 


miercuri, 22 septembrie 2010

Su nu inseamna rece !

Su ?! Su ! Cu acest cuvant am crezut ca m-am inteles cu cel care vindea bauturi la bordul vasului de croaziera in care ne imbarcasem, la malul Bosforului. Dar nu. Ce este su pentru povestea aceasta si ce talcuri are ?

De fapt mutandu-ne de la etaj, la demisol sau intr-un fel, la parterul vasului, avand la dispozitie multe banchete, protectie indaratul ferestrelor si un bar mai la indemana, am poftit la o bere rece. Pe tejghea erau insiruite dozele de bauturi racoritoare, printre care si una de bere Efes, iar undeva in spate aparatul de ceai. M-am ridicat de pe bancheta, m-am apropiat de bar. In acel moment o alta persoana era servita. Aproape fiind am auzit dialogul in limba turca intre cei doi cu privire la tranzactie. Brusc, cel care vindea, a iesit din spatele tejghelei, apoi afara, a urcat pe scari la puntea superioara. A revenit iute cu doua doze de bere in mana, brumate. Am inteles reactia lui ca raspuns la cererea clientului de a cumpara bere rece si nu din cea expusa, stiti cum, ca la noi. Aia rece este in alta parte, si pentru noi, ca ne cunoastem. Dupa care, personajul vanzator pleaca, eu raman singur la bar. Vine altcineva la vanzare. O persoana careia incerc sa ii explic ca vreau altceva decat cutia de bere de pe tejghea. Pe care am pus mana, i-am zis "rece", "cold". Nimic, nu intelegea omul si pace, dupa cum se spune. El zice: Su?! Su! zic eu, bucuros ca ne-am inteles.Vine o doamna, langa mine, cumpara doza expusa, deci eu o sa primesc din cele de sus, reci. Ia sa ma duc sus, la barul de pe puntea superioara. Ajung repede acolo, o alta persoana, cumpara si ea berea expusa. Da, dar eu, salivez, poftesc ? Bier ? Nu mai avem, da din umeri vanzatorul marinar. La naiba am ramas fara bere. Am coborat la parter, mi-a spus naduful familiei si am luat un ceai. Asta este. 

De ce am ales ca subiectul al povestirii su ? Pentru ca la doua zile dupa aceea, am realizat ce imi spunea domnul acela. Su, adica apa. Adica acea apa care este peste tot in Stambul, rece, la PET, brobonita si ofertata.

Ce face diferita aceasta oferta fata de ceea ce suntem obisnuiti sa avem la indemana, acasa, in Romania ? Este vorba de aproape-ubicuitate sau omniprezenta. Oriunde te-ai afla, pe traseele pietonale si turistice ale Stambulului, cineva, un vanzator ambulant, incarcat de recipiente de plastic cu apa aburite, este la indemana ta. In Sultanahmet, zona Hipodromului Roman, pe toate partile. La capul podului Galata precum si in zona Bazarului Egiptean. In preajma stadionului olimpic Ataturk sau mergand spre Grand Bazaar. Desigur, apa plata rece, in diverse recipiente, standard, la 0,5 litri, 1 litru sau 2 litri, si sub mai multe marci, se gaseste atat in micul negot, la mici chioscuri (foarte rar in zonele calcate de noi) sau in minimarketuri de proximitate precum Greens. Ceea ce este deosebit este ca micul intreprinzator turc, adolescent, o aduce, rece si in zeci de exemplare, la nasul trecatorului. Desigur, si in Bucuresti sau in orice areal locuit, ai ocazia sa faci o vizita magazinului si sa te dotezi, in drumurile zilnice, ocazionale uneori, din perioadele de canicula, cu un recipient PET de apa rece. Dar trebuie sa iti fie in drum, pe traseu, aceste chioscuri sau mici magazine. Ceea ce este evident nu atat de obisnuit. Si inseamna sa te abati din drum, sa stai la coada, sa astepti restul, ei nu au marunt si au si vanzari mici ca nu pot da restul la 50 lei. Ca atare, aceasta miscare simpla a intreprinzatorului mic, care munceste la negru este adevarat, de a aduce retailul la nasul consumatorului, de intelege si a fragmenta si mai mult piata, pentru a-i putea satisface dorintele celui doreste si poate sa cumpere apa rece, pare genial de simplu. Insa oferta lor, desi apropiata de client, umpland traseele pietonale si pietele, nu este agresiva. Si datorita faptului ca ofertarea a zeci de PET-uri de 0,5 litri face dificila chiar urmarirea pana la unu, a clientilor. Dar si asa, este suficient. La Stambul, trebuia doar sa vreau si sa am maruntul necesar, ca sa am apa, pentru ca era peste tot. 

Ce mai face diferita aceasta oferta in spatiul public ? Este diferentialul de pret. De-abia in acest an am remarcat, si asta dupa ce am cumparat de cateva ori apa rece in PET-uri brobonite, diferenta de pret intre retailul de intimitate, i-as putea spune, si cel de proximitate. La minimarket, un PET de 0,5 litri, costa in functie de brand, intre 35-50 kurus, iar micii intrepriznatori o vand peste tot cu acelasi pret: 1 lira turceasca. Diferentele sau pragurile se pastreaza si la celelalte cantitati imbuteliate. Vreau sa remarc aici nivelarea pietei si intelegerea tacita. Pe o arie larga, oriunde te-ai fi lovit de aceasta oferta de apa, la botul calului, pretul era acelasi: 1 lira turceasca. 

Si aici am o observatie: talentul de a forta piata si a stabili un pret de transfer din minimarket la retailul de intimitate, de la simplu la dublu. Asta da forta de vanzari. Ti-e sete, este soare orbitor, ai umblat ca naiba prin oras in diverse locuri, sa vizitezi diverse obiective. Apa, apa !!! Apa?! Da, uite pe cineva care vinde apa rece, cu broboane pe sticluta! Cat costa ?! 1 lira? Yes, give me one! Asadar o masa intreaga de vanzatori reusesc sa marcheze profitul, aducand apa, de la minimarketul ascuns dupa geamia de langa Bazarul Egiptean, pina la nasul tau, cand iesi din pasaj, dinspre podul Galata, dupa 2 ore croaziera pe Bosfor. Sau in alte spatii urbane care nu permit ca chioscurile sa iti stea in drum. Acum, ce sa va zic, nu am vazut chioscuri in drum, la turci, cel putin pe unde am fost. Trotuarul este trotuar.

Ce am mai observat si nu imi explic. Oriunde, la orice ora, in orice cantitati, ofertele erau constituite de apa in zeci de recipiente PET stivuite, brobonite. Cum naiba erau tot timpul reci, peste tot, in gramezi, oriunde te-ai fi uitat ?! Imaginati-va un stop cadru foto pe care il iei si il muti de colo-colo, ca un deja vu. Ciudat dar si minunat. Si pareau a avea in dotare aceleasi vitrine frigorifice, turcesti, care sunt pe piata romaneasca. La ei insa, functioneaza.

Si inca cateva vorbe despre ultima diferenta. Este cea determinat de atitudine, spirit antreprenorial, cerere si oferta. Ceea ce este vizibil in Turcia, in mod onest, la tot pasul, nu se intampla in Romania. Dupa ce ati avut rabdare sa cititi randurile mele, reflectia despre apa rece, pura si simpla, incercati daca sunteti locuitor de oras, la Bucuresti sau in alta parte: vi s-a bagat cineva in suflet, dar mai cu blandete totusi, sa va vanda apa rece in cantitati ca pentru grupuri de 25 de persoane ? De exemplu in Bucuresti, pe ici pe colo, niste autoritati locale au ridicat corturi, pazite de Politia comunitara, in care gasesti, la distribuitoare de apa, apa plata, dar calda. Au disparut fantanile cu apa, acelea de iti potoleai setea din reteaua de canalizare, ma rog, alte vremuri. Dar intreprinzatori, din aceea din patura saraca, care traieste din ajutor social, dar gaseste o oportunitate de a intreprinde ceva ca sa satisfaca o cerere potentiala, si sa marcheze onest profitul, eu nu am trait si vazut. Si poate nici voi. Cel putin in Bucuresti. De ce ?! Nu stim inca de ce turcii misuna si muncesc ca niste furnici sau traiesc pur si simplu, iar in tara mea, lumea se lamenteaza si intinde mana la semafor, cu copii in brate sau exhiband handicapuri dureroase, dar imorale.

Su ?! Su !

miercuri, 14 aprilie 2010

Exista intelectuali in Romania care sunt contra statutului de membru al UE?

I think I understand position of Mr. Postelnicu. And of course, that of Mr.Ionita. Mr. Andrei Postelnicu sees right because I presume that he sees Romania from abroad. Which makes him see the forrest, not the trees. Whereas, we, standing in the forrest we see mostly the trees. Where are the intellectuals which are seen by Mr. Ionita everywhere around us and where are those unseen by Mr. Postelnicu ?

From 6th of December after finishing a study on the last TV electoral debate, working for 3-4 months on the study, I was sick of the stuff and bullshit. So I have erased the news stations from my TV set cable programming, on both TVs, I rennounced to consume Hotnews.ro and Realitatea FM, and I avoid when zapping to be caught by the news/actuality debates.

I won't get into more details, but saying only that I have seriously re-arranged my media consumption. If you let apart the fishbowl which we think being inside, it means for us we are in the middle of the flock, suprisingly no debate is in the real world.

Let look to the Academy of Economic Studies, name a list of 10 professors which are openly skeptical of the economic and social model of Europe, have written works, have a Ph.D of some sort on that area ? Can you organise a whistle-blower series of conferences of Euro-skepticals lecturers, with academic works in the field ? Let look not in the academia, but in the business world. Take the 300 list of money makers, take the 500 list of money makers. How many of them were openly against the accession, how many funded think-tanks of free-thinking ? I remember only Mr. Tiriac which have said, nomine odiosa, that we should delay accession.

We can continue this discusssion.
One of my projects is a whistle blower series of conferences. Lecturers to speak about the so called "uncomfortable truths". Like the myth of the climate change, or about GMOs versus classical agribusiness with pesticides, or about the fact that pensions are just a pie we must share and why should I pay some people pensions if they did not contribute enough, or about why the agriculture is not considered a for profit business and all of us should pay subsidies ? And so on.

Are there in Romania available rushdies, gougenheims, people with guts to stand against the common sense individualism, apathy, ignorance, obedience ? There are more people like one, Mr.Postelnicu, which are seeking intelectuals to shake this country, which lacks projects, ideas and a fertile debate to upbring change of Romanian society.

Thanks, Tiberiu