De ce avem prin #PAC rădăcini mai puternice?

PAC înseamnă politica agricolă comună a celor 28 de state membre ale UE: La final de ciclu de politică publică a fost lansată și o campanie privind PAC reformată. Dacă vă interesează un acess simplificat la informații despre PAC 2014-2020, căutați AICI.

Taiete de la subventii @infodeltaro

[Folositi MacBook?  Bravo!]...Deci: probabil ca nu vor mai primi subventii terenurile de golf, pistele de aeroport, cei care fac agricultura in Delta Dunarii...Consultare publica MADR pe felul cum si cui se vor da subventii din PAC....AICI

Agricultura este viata noastra, CAP

Carnea, știm ce este cu ea, un sondaj Eurobarometru

Domnul din stânga este un porc ecologic. Certificat. Dar eu vă scriu despre carne și originea ei. Eurobarometru despre reforma PAC ne arată ce rezervă de afectivitate, relaționare, mai există încă, neexplorată, între consumatorii români și crescătorii de animale, procesatorii de carne și vânzători. Consumatorii români vor să știe sursa, originea cărnii pe care o cumpără, prepară. Ei vor să fie cum, spune Slow Food, co-producători. Ce fac cei ce le oferă carne? Le vând carne de porc, carne vită, carne de oaie, carne de....De unde întreabă românii, care este originea cărnii? Aici există o rezervă imensă de relație și de poziționare prin marketing.

Noutăți corporatist europene: Eurobarometru despre reforma PAC

Context ”În urma reformei PAC, Comisia a ținut să cunoască din nou opinia cetățenilor UE cu privire la politica agricolă comună (PAC) și importanța pe care o acordă agriculturii din Uniunea Europeană. Ancheta a fost realizată în conformitate cu metodologia sondajelor Eurobarometru, între 23 noiembrie și 2 decembrie 2013, în cele 28 de state membre ale UE și a implicat 27 919 cetățeni proveniți din categorii sociale și demografice variate.” SURSĂ: LINK

Viitorul produselor tradiționale

imagine MADR

În imaginea din stânga vedeți pe dl. Daniel Constantin, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale precum și pe reprezentanții consultantului austriac, ce vor oferi MADR un PNDR românesc. Sau îl vedeți doar pe fostul Comisar european pentru agricultură, dl. Franz Fischler. Este doar un amanunt. Despre ce este însă vorba in articolul acesta? Despre o viziune de viitor cu privire la produsele tradiționale. Care ar însemna ca pe lângă strădania de a reglementa domeniul atestării acestor produse (cu grave probleme de patrimoniu imaterial, fără conectare cu politica europeană în domeniu) să fie întreprinse demersuri și privind schema de calitate privind produsele alimentare, în viitorul PNDR 2014-2020. În continuare >>>
un punct de vedere transmis MADR, prin mine, din partea mișcării Slow Food în România și a Asociației Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman, privind sprijinul pentru STG, DOP, IGP. Acestea sunt mărci de calitate ce pot fi obținute de mica industrie alimentară românească, dacă am vrea să ne uităm și la ea, nu numai la complexul agro-industrial.

Schema de calitate pentru alimente si PNDR (Food quality schemes and CAP in Romania) from Tiberiu Cazacioc

Uniunea Europeană îți oferă, dar nu îți bagă în traistă

În fiecare an al ciclului 2007-2013, au fost bani de la Uniunea Europeană pentru promovarea produselor alimentare de calitate, pe piețe terțe. Industria alimentară românească încă tatonează cantități și nu calitate, cu mici excepții (Periș)..................

Marii fermieri îngenuncheați ?!

Un mesaj, semnat de mine, de la Asociația Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman. 13 martie 2013 este ziua cea mare a votului în PE pe reforma PAC. Plafonarea și transparența, pe lângă înverzire, sunt la bătaie. Văd că social-democrații/socialiștii europeni sunt pentru plafonare la 200.000 euro, verzii la 100.000 euro. În țară știu că MADR nu vrea plafonare. Un foarte scurt articol explicativ aici. Și o interesantă harta care arată câți pierd la plafonare.

România, banii de la agricultură, înapoi

Suma este mică. Se poate invoca nepriceperea?! 12,5 milioane EUR imputate României pentru deficiențe ale controalelor privind eligibilitatea și cheltuielile beneficiarilor, precum și pentru deficiențe în aplicarea de sancțiuni în cadrul măsurii „modernizarea exploatațiilor agricole” din cadrul FEADR. Ce nu se află niciodată, este cui i se pot imputa banii ?! Sursa aici http://bit.ly/XYeCeU

Manifestul de la Sapanta si gastronomia

Dragi sustinatori ai satului romanesc, 

Promovarea si valorificarea patrimoniului cultural si natural, este tema in jurul careia ne-am reunit. Dar sa nu uitam ca si pastrarea si conservarea patrimoniului cultural si natural sunt deasemenea o linie de actiune esentiala, si adesea am revenit asupra acestei abordari, in discutiile noastre, la Dealu Sasului/Fundata sau la Tulcea. 

Asociatia Grupul de Initiativa Radu Anton Romana sustine din 2008 ca este nevoie de o punere in valoare a gastronomiei, este nevoie de instrumente si mijloace pentru asta, dar mai intai este nevoie sa constitentizam publicul ca nu suntem o natiune de gratargii, decat accidental. 

Daca privim din perspectiva actualului ciclu bugetar privind PAC, cati dintre noi sunt convinsi ca Masura 322 din PNDR si-a atins scopul mai ales in ce priveste "punerea in valoare a mostenirii rurale"? Poate nu este evident pentru restul publicului, pentru cei care decid, de aceea credem ca este nevoie de spus clar si raspicat. Ceilalti membri ai grupului ce vor fi prezenti la Sapanta o pot spune mai bine decat mine. Si anume ca patrimoniul cultural are o dimensiune materiala, palpabila si una imateriala, neconservabila. Legea privind patrimoniul cultural imaterial nr.26/2008 prevede ca retetele stravechi sunt elemente de patrimoniu si ca trebuie protejate. Intr-un manifest precum cel de la Sapanta, am vedea necesar sa insistam in mod explicit SI pe gastronomie, pe cultura gastronomica si pe nevoia de a se crea o metodologie de alcatuire a unei biblioteci gastronomice si culturale, o enciclopedie a hranei romanilor.  

Radu Anton Roman nu a fost numai un bon viveur, un producator de cultura gastronomica, dar si un descoperitor si redescoperitor de patrimoniu cultural imaterial. In cultura romaneasca se pot numara pe degetele de la o mana, hai doua maini, lucrarile de prezervare a culturii gastronomice romanesti. 

Este de spus ca politica privind inregistrarea si declararea produselor traditionale nu a dus la rezultatele scontate, acelea de a crea un bazin de produse cu potential de specialitate traditionala garantata (STG), ci mai degraba a creat cozonaci Fantezi sau cremvursti traditional romanesti. 

Majoritatea masurilor din PNDR au ca scop orientarea spre piata a economiei rurale si astfel crearea acelor resurse care sa creasca nivelul de trai. Dar o orientare exclusiva catre piata inseamna reducerea la numitorul comun, la echilbrul dintre cerere si oferta. Acest dezechilibru ne va impinge catre o bucatarie de import, bazata pe ingrediente de import, care nu ar avea legatura cu cultura locala. 

Este nevoie de actiuni de promovare si de valorizare. Sa pastram, sa valorizam bucataria romaneasca, legumele, fructele autohtone, speciile de plante si rasele de animale autohtone. Este necesar sa le tinem ca parte a patrimoniului rural, ca sa avem ce arata musafirilor nostri. Daca pastram minunate artefacte taranesti, case, traditii si obiceiuri, este necesar sa pastram si sa punem la loc de cinste bucataria romaneasca. Tot lantul de la cresterea animalelor, cultivare si recoltare, are ca scop, in functie de marime, vanzarea de materii prime pentru industria alimentara dar si pentru prepararea mancarii, acasa. Cultura rurala nu are un scop in sine sau se poate ajunge acolo, daca o decuplam de fibra sociala din mediul urban romanesc. Vom ajunge sa mincam numai din import si atunci viata la tara ar urma sa aiba un sens doar ca traire locala? Asta vrem sa avem in Romania ?

Viata la tara este un intreg ciclu social, cultural, economic care nu poate exista fara gastronomie. Inlocuiti in mediul de viata rural, totul, cu gratare, pizzerii si hamburgeri. Poate nu sunt rele in sine, dar ar parea ridicol pentru noi ca romani. Putem propune societatii romanesti sa aiba in vedere crearea unei metodologii comune a MDRT, MADR, MCPN prin care sa fie acreditate, dupa realizarea unei metodologii de identificare a gastronomice romanesti, destinatiile gastronomice romanesti Radu Anton Roman. Care sa fie marcate pe harta Romaniei, cu stele. Poate ca nu ne putem opune pe de-a intregul deschiderii societatii romanesti.

Dar de aici, pina la "autocolonizare", cum bine si potrivit a conceptualizat cineva, este un drum lung si inca mai putem face ceva, sa nu stam cu mainile in san. 

PS: Regret ca nu pot fi si la Sapanta, dar sper ca strigatul de alarma privind gastronomia romaneasca sa isi gaseasca loc.

Dl. Valeriu Steriu, viitorul ministru al agriculturii ?

Săptămâna trecută, dl. Valeriu Steriu a publicat un punct de vedere în Capital, aici Perspectivele agriculturii româneşti. Mi-am dat și eu cu părerea. Astfel.

Dl. Steriu atrage atentia asupra faptului ca asa cum este conceputa PAC, nu se mai poate. Este deci nevoie de o reforma a Politicii Agricole Comune, UE fiind acum in cursul exercitiului comunitar de redefinire a ei, si implicit de reasezare a bugetului. Dl.Steriu il sustine astfel prin pozitia sa de sustinere a reformei,  pe dl. comisar Ciolos, in ce priveste PAC. Pe masa de lucru a mai multor ministri ai Guvernului Romaniei, se afla un Memorandum, care, odata ce va fi adoptat, va fi orientarea pe care o va sustine dl. Tabara la reuniunile consiliilor de ministri de resort, pe subiectul reformei PAC. Aceasta este contextul in care dl. Steriu isi face cunoscut punctul de vedere si pentru ca, nu are de fapt o pozitie de oficial public. Este un punct de vedere (si vedeti in situl MADR, Memorandumul, numele lui Steriu nu apare acolo). Mai trebuie adaugat ca dl. Steriu este si Presedintele Comisiei Prezidentiale privind agricultura si dezvoltarea rurala. Este de asteptat ca aceasta Comisie sa dea publicitatii Raportul, inainte de clarificarea unui punct de vedere national, tocmai pentru a transmite un semnal de la palatul Cotroceni. Probabil ca unele din ideile principale publicate in acest articol de fond, sunt si cele din Raport: problema nefiscalizarii agriculturii, a lipsei de comasare a terenurilor, a lipsei unor outputuri de calitate. Fiscalizarea, daca va fi adoptata, ca abordare, va fi un mare scandal, pentru ca toata lumea se va gandi la patrunjel. Dar uita de costurile sociale ale sustinerii taranilor. Sa le dam ceea ce merita, recunoastere si pretuire, insa sa platim toti la fel. pentru sustinerea societatii. Apoi comasarea, este si o problema de incurajare a asocierii, chiar prin cooperative de productie, consum, etc. Iar ceea ce se spune in ultima propozitie este clar: este nevoie de viziune. Din pacate tot ceea ce se face in Romania, este pe termen scurt, doar in cadrul PAC; nu avem o politica nationala clara in ce priveste agricultura si mai ales dezvoltarea rurala. Nu cate tone de griu la hectar este important sa obtinem, ca nu suntem o tara bananiera, ci care este hrana care ajunge pe masa romanilor, din ceea ce se produce, calitatea ei, si cum anume incurajam mediul rural sa existe in continuare. Orientarea doar spre agricultura industriala si doar spre industria alimentara, este in fapt o lipsa de viziune. Iar in ce priveste o asa zisa criza a alimentelor: este o problema de cum ajunge hrana la oameni, este vorba de bani si cunostinte de a face agricultura. Iar despre securitatea alimentara: eu cred ca este o gogorita care ascunde de fapt drenarea subventiilor spre marile ferme. Drenare legala, este adevarat. PS: Daca lispseste viziunea, la cine se refera dl. Steriu ? La dl. ministru actual? Se va petrece o remaniere si dl. Steriu va deveni ministrul agriculturii ? Din toamna ?

Slow Food: Algele de la Mamaia, de ce apar şi ne strică plăcerea

Ceea ce găsim la raft sau în pieţe, la final de circuit alimentar, este rezultatul, în mare măsură al Politicii Agricole Comune (PAC) şi al politicii noastre naţionale în domeniul agriculturii. Sau al lipsei de politică, într-o anumită măsură. România a devenit stat membru în 2007 şi s-a băgat în patul aşternut cu bugetul agricol. Înghesuindu-se lângă ceilalţi 26 de parteneri. Pătura acoperă mai bine pe cine s-a urcat mai devreme, este mai întremat şi mai antrenat. Noi, mai diferiţi şi mai întârziaţi.

Cele patru bătăi de PAC (sic!)

Patul ăla, adică Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene a ajuns în final să ne pună probleme. Prima problemă. Inechităţi, deoarece subvenţiile (din primul pilon) au fost repartizate inegal între diferite tipuri de producţie, ferme (mici, medii, mari). A doua problemă. Dacă la început a fost de ajutor pentru fermieri, efectul, după decenii, a fost model nou de consumator: 250 de milioane de europeni suferă de obezitate şi 42 de milioane trăiesc în lipsuri. În fiecare an sunt aruncate la gunoi 90 de milioane de tone de produse alimentare, conform datelor colectate de Eurostat pentru 2010. Hrana şi-a pierdut valoarea, nu mai contează calitatea ei, preţul a devenit criteriul de alegere al hranei. Dacă este ieftină, este atractivă! Dacă este de calitate şi costă, se vinde mai puţin. Aici s-a ajuns. A treia problemă. PAC a ajuns deasemenea să scadă nevoia de muncă şi valoarea ei în agricultură. Un studiu recent privind folosirea forţei de muncă în Europa, arată că în agricultură aceasta a scăzut cu 25% în mai puţin de 10 ani, fiind 3,7 milioane de locuri de muncă în agricultură. Asta nu înseamnă că au crescut câştigurile celor care au rămas în agricultură. Şi multe produse agricole locale nu mai pot fi găsite în piaţă pentru că PAC a împins spre industrializarea agriculturii.

Papa de la supermarket hrăneşte algele de la Mamaia?

Modelul de agricultură industrială din prezent, susţinut de Uniunea Europeană, este unul din principalele cauze a celor mai serioase crize de mediu şi climatice ce au fost experimentate de către omenire. Pe de o parte considerate ca fiind nelimitate, resursele naturale precum apa, pământul, apa, pădurile, au fost exploatate fără măsură şi s-au deteriorat ireversibil. De cealaltă parte, agricultura industrială a folosit în exces intrări de materii prime, precum îngrăşăminte chimice, pesticide şi plastic. Algele de la Mamaia sunt consecinţa faptului că apele care se varsă în Marea Neagră, inclusiv Dunărea, aduc cu ele reziduuri din folosirea îngrăşămintelor chimice. Saturarea apei de mare cu azot duce la creşterea populaţiei de alge. Iar algele în putrefacţie, emană hidrogen sulfurat, care este mortal. Dar îţi strică şi plăcerea unui sejur la Mamaia. Cu alte cuvinte, cu cât mâncăm mai mult şi mai prost alimente ieftine, cu atât mai multe alge vor fi prezente la micul dejun pe plajă, la mare.

Pac! Pac! PAC! Să ne schimbăm poziţia....

Din 2014, Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene se va schimba pe ici pe colo. Slow Food, organizaţia cu melcul, care propune să o luăm uşor, cu hrana mai ales, dar şi să luptăm pentru păstrarea culturii culinare locale, şi a modelului rural de fermă mică şi mijlocie, a trimis Comisiei Europene un punct de vedere. Având în spate pe cei 100.000 de membri ai săi şi influenţa pe care deja o are în Europa şi în lume, a trimis un document la CE. Ce crede că ar trebui schimbat în PAC. Este poziţia Slow Food, care propune.

Ce propune Slow Food

Un model agricol european holistic adică integrator. Să fie susţinută acea agricultură care dăunează cât mai puţin mediului, care are efecte sociale, economice şi culturale durabile. Hrana să fie subiectul suveran, central al PAC, oamenii să aibă dreptul să o aleagă. Acum suntem la mâna supermarketurilor şi a lanţurilor agro-industriale. Prin PAC să se finanţeze nu cantitatea, ci produsele alimentare şi agricole de calitate care pot ajunge pe masa europenilor, a românilor. Prin educaţie şi campanii de conştientizare, să arătăm publicului valoarea adăugată a produselor agrolimentare realizate de fermieri dar şi a modului lor de viaţă. Să fie protejată prin PAC economia rurală locală, identitatea culturală a peisajului rural, o mai bună legătură între producători şi consumatori, care să fie un parteneriat.

Patru schimbări fundamentale propuse de Slow Food

1. Promovarea prin PAC a producţiei agricole pe scară mică şi medie. Nu poţi obliga fermele mici şi mijlocii să se comporte precum entităţile ce practică agricultura industrială. Provocarea viitorului nu este producţia industrială de alimente, ci producţia pe scară redusă, aceea care respectă mediul, are un impact scăzut asupra acestuia, respectă biodiversitatea, susţine economia locală.
2. Promovarea produselor locale. Produsele locale şi tradiţionale din animale şi varietăţi vegetale locale, au rezultat din adaptarea la condiţiile locale şi din folosirea foarte bună a locului, după sute de ani. Sunt rezultatul unei selecţii genetice de lungă durată, mulţumită şi intervenţiei omului, prin lucrări agricole, fără intervenţii artificiale din afară, de laborator. Produsele din soiuri şi specii locale adaptate, nu dăunează mediului fiind mult mai durabile din punct de vedere economic, cultural.
3. Promovarea sistemelor de producţie agroalimentară locale. Ele sunt rezultatul unei noi relaţii dintre lumea agricolă şi cea urbană. Trebuie ca educaţia să susţină această promovare precum şi formarea unor reţele de solidaritate între fermieri şi locuitorii din mediul urban.
4. Promovarea agroecologiei, a sistemelor de producţie agroalimentară prietenoase cu mediul. Fermele mici şi mijlocii aplică mult mai uşor metode de producţie agricolă prietenoase cu mediul, folosesc metode de producţie agricolă locale, tehnici moderne şi tradiţionale care sunt adecvate condiţiilor locale de mediu şi sol. Trebuie recompensate acele ferme care respectă cerinţele de mediu, fermele care funcţionează în zonele de munte şi izolate.

Cum se poate face? Cu bugetul PAC!

Să nu se taie din bugetul actual, să fie susţinută înverzirea agriculturii adică furnizarea de bunuri publice, susţinute veniturile fermelor mici şi mijlocii, ale fermierilor activi şi ale celor care muncesc în zone de deal şi de munte, tinerii să fie sprijiniţi să revină în mediul rural, să fie respectată munca fermierilor, să se asigure schimbul de experienţă privind practicile agricole tradiţionale, să fie susţinută facilitarea creării de noi întreprinderi în mediul rural. Şi mai sunt alte şi alte lucruri minunate pentru noi şi fermele mici şi mijlocii.
Ne oprim aici. De unde sperăm să duceţi mai departe aceste gânduri, despre cum va arăta viaţa la ţară în câţiva ani de acum încolo. Semnat: Melcu’