Noi citim nu gandim? Nielsen si ZF cred ca romanii maninca mai mult

Nu sunt de acord cu interpretarea Nielsen, prezentată de Ziarul Financiar. Creșterea volumului achizițiilor nu înseamnă consum ridicat de alimente. Nu poți pune egal între achiziție și hrănire. Se aruncă foarte multă mâncare, se cumpără pe promoții. Valoric s-a cumpărat mai mult, însă nu înseamnă că s-a mâncat mai mult. Mai multă achiziție de alimente nu înseamnă că se mănâncă mai mult. Și mai este ceva. Comerțul modern a profitat de reducerea TVA astfel încât în magazine toate etichetele sunt cu reduceri, dar nu reduceri de prețuri ca reduceri, ci reduceri de TVA. Este de fapt o păcăleală vizuală. Ceea ce înainte era excepție, eticheta galbenă de reducere, acum este peste tot. Nu vă îndeamnă la achiziție?

Reducerea TVR la alimente înainte de aplicare și după, a generat opinii și așteptări. Despre faptul că reducerea TVA va însemna, de exemplu, automat o creștere a consumului. Nu a explicat nimeni pe ce ne bazăm când ne așteptăm să cumpere românii mai multă mâncare. Nu mănâncă suficient, există în țară o propensiune spre a se mânc mai mult? Până acum nimeni nu a făcut dovada și nici nu o va face vreodată, pentru că nu este posibil. O reducere de prețuri ale produselor alimentare poate însemna orice: bani puși deoparte, rate achitate, vacanțe, pantofi. Da, consum, dar nu neapărat alimentar.

Cat de educati sunt consumatorii romani?

Poti avea de-a face cu o marca originala (PEPSI), cu una privata, totusi marca (MEGA IMAGE), si cu marci generice (LIDL, AUCHAN). Sunt ca oamenii si actul de identitate.

Prima are un act de identitate, de tip unicat. A doua, este un set de marca, impartita pe categorii. A treia comunica doar categoria. Este pentru consumatorii putin educati si cu putini bani. Conteaza sa scrie Orange nu sa fie Fanta. Adica sunt tratati drept saracuti la minte. Sau luati drept ceea ce sunt? Din pacate. Ce gasesti la raft iti spune ce nivel de educatie au consumatorii.

Cum fac profit multinationalele din retail

GANDUL http://www.gandul.info/financiar/cat-costa-acelasi-cos-zilnic-de-cumparaturi-pentru-un-roman-si-un-neamt-experiment-pe-axa-bucuresti-frankfurt-cu-un-rezultat-surpriza-14145168

In toata zarva pe care o fac, televiziunile la programele de stiri, cu reclama platita (la ce credeti ca folosesc stirile despre cozi la supermarket, decat sa te faca sa te conformezi social?), se spune uneori, ca noi romanii mancam mult. Pentru ca ponderea cheltuielilor cu mancare este de circa 40% in cosul de mancare. Fals, cantitatea mancare este aceeasi ca a europenilor, dar costul este mai ridicat. Banii merg la companiile de food din Europa si la profitul multinationalelor din food.

Cu frigiderul închis sau deschis? CSR in comertul modern @ProgressiveRo

V-ați gândit vreodată cât de mult poluează un supermarket? Dar toată rețeaua de supermarketuri? Este tipul de subiect despre care revistele de reclamă despre retail, nu vorbesc. AICI. Nici nu ar avea curaj pentru că ar rămâne fără publicitate și conținut. 

Ce am găsit pe teren. Oamenii de la supermarket se dovedesc inovativi. Undeva departe, în București, că nu mai știu pe unde, am găsit un magazin din acela mare, care și-a segmentat oferta de produse lactate și pe tipuri dar și prin clasarea în frigidere. Și a trecut-o explicit de la acea clasificare cu etichete așezate undeva deasupra capului, în dulapuri frigidere. Asta mi-a atras atenția. Vedeți în imagini și banderolele de marcare.

Un motiv este, probabil, că astfel ies cu mult mai mult în evidență produsele decât în clasificarea curentă. Acum produsele, la ceilalți concurenți, sunt la nivelul privirii, localizarea lor o înveți după câteva vizite, pentru că te obișnuiești cu organizarea raioanelor. Mnemonic.

Pe de altă parte unde este responsabilitatea socială corporatistă  a retailului? Păi hai să ne gândim prea simplu: acasă țineți ușa deschisă la frigider sau închisă? Dacă ați ține-o deschisă, cât curent electric ați pompa din buzunar ca să țineți frig cu ușa deschisă?

Deci, supermarketul, ținând rafturile cu frig deschise, nu cumva consumă mai multă energie? Din surse regenerabile sau nu...? Eeei?

Ceea ce nu va ofera retail-ul

Sursa RomaniaTV.net

De ce credeti că au fost amendate? Pentru că s-au înțeles între ele să anuleze competiția, să mulgă consumatorul român la unison, pentru că au cartelat piața. Cartel este un cuvânt ușor pentru multinaționalele care în loc să se concureze, se înțeleg cum să facă business ca să fie bine pentru toată lumea. Și se comportă ca niște mimoze când este vorba de comerț și felul în care strivesc micii comercianți.  

De ce se aliază între ele? Și pentru ca să omoare diversitatea, pentru că doar uniformitatea le aduce bani. 

CE împotriva supermarketurilor, de ce nu chiar guvernul Romaniei?

Marți, 15 iulie, Comisia Europeană va adopta o comunicare care încurajează statele membre să găsească modalități de îmbunătățire a protecției micilor producători și a vânzătorilor cu amănuntul împotriva practicilor neloiale ale partenerilor lor comerciali, care sunt uneori mult mai puternici. 

Balotul de paie și retailul reinventeaza "țărănismele"

Retailul suferă uneori de iluzii. În studiul meu de caz, ilustrat, se vede cum încearcă să creeze iluzia unei oferte de produse de tip artizanal, ce provin de fapt din producția industrială. Cu nişte baloţi de paie. Help!

Lupta dintre mărci private, mărci globale, mărci locale

Business Magazin

Marca privată omoară marca locală, ce părere aveți (vorbim de hrană.....)? Prin marcă locală înțeleg marcă autohtonă. Vă mulțumesc că ați revenit. În jurul nostru se găsesc mai mereu prilejuri de reflecție cu privire la hrană. Într-un articol mai recent pe care îl găsiți AICI am readus în atenție supărarea METRO că sunt pe pierdere pe un anumit segment din cauza >>>>

Nu dați cu bâta în mine: retailului îi merge bine!

Dl. Dusan Wilms are partea sa de dreptate, vedeți în ultima parte a articolului. Ce credeți deci, ce efecte are existența și expansiunea complexului agro-industrial și comercial asupra României? Unii ar spune că dau țării locuri de muncă. Alții că generează și plătesc impozit pe profit, taxe pe salarii, etc. Sunt destui însă care ar spune că indirect supun presiunii micii fermieri, fermele de familie. >>>>>

2013: METRO a crescut sau a pierdut ?

Uneori se mai anunță rezultate financiare. Ale unori importante lanțuri de supermaket-uri, hypermarket-uri, etc. Toate la superlativ. Cum este cazul METRO. Două publicații online au două unghiuri de abordare diferită ale rezultatelor financiare pe 2012. Magazinul PROGRESIV zice una. Revista PIATA zice altfel. Dacă ati fi fost dvs. în locul publicațiilor respective, văzând pe ce au pus ele accentul, ați fi ales alt subiect drept pivot de comunicare ? Care din cele două pune accentul corect ? Și de fapt care este știrea din rezultatele METRO ?

Carnea de cal ? Este o poveste veche....

Avem probleme la nivel de retail, de ANPC, de ANSVSA, de marketing. Este o problema daca Uniunea Europeana, desi ne-a promis un control riguros al traseului alimentelor, la nivel de mecanism si de activitate al agentiilor nationale, in realitate orice fel de carne este posibil a intra in lantul alimentar. Apoi am putea fi surprinsi de faptul ca in ultima saptamina, vreo doua abatoare clandestine din Romania, arunca carne la drumul mare, probabil de cal, si autoritatile sanitar veterinare se fac ca ploua. In sensul ca nu stiu de astfel de abatoare, nu stiu de unde este carnea si in general le va trebui luni de zile sa ne spuna de la ce fel de animale provine. In registrul glumei, oamenii aia de la CSI Miami afla in cateva minute. Ce este si mai interesant, este faptul ca in ecuatia din Romania, nu apare sau evita sa apara ANPC. Pentru ca ne intrebam, ca simpli consumatori, cine anume verifica conformitatea (nu ce elemente de continut sunt pe eticheta) etichetei. Daca un procesator din industria carnii publica ce vrea el pe eticheta, cine anume controleaza, uneori, cate sare chiar exista in produs ? Ce mai este de spus este ca nu avem abatoare specializate pe tipuri de carne. Cand spunem urma de ADN de carne de cal, inseamna cata carne de cal intr-un produs, doar urme ? Adica prin abator a trecut si carne de cal, dar nu au fost instalatiile curatate. Solutiile sunt: lant alimentar scurt, indicarea originii produsului, mai mult comert de retail, mic, nu supermarketuri. 

In 2011 am publicat un articol despre carnea de cal in Evenimentul zilei online.

Su nu inseamna rece !

Su ?! Su ! Cu acest cuvant am crezut ca m-am inteles cu cel care vindea bauturi la bordul vasului de croaziera in care ne imbarcasem, la malul Bosforului. Dar nu. Ce este su pentru povestea aceasta si ce talcuri are ?

De fapt mutandu-ne de la etaj, la demisol sau intr-un fel, la parterul vasului, avand la dispozitie multe banchete, protectie indaratul ferestrelor si un bar mai la indemana, am poftit la o bere rece. Pe tejghea erau insiruite dozele de bauturi racoritoare, printre care si una de bere Efes, iar undeva in spate aparatul de ceai. M-am ridicat de pe bancheta, m-am apropiat de bar. In acel moment o alta persoana era servita. Aproape fiind am auzit dialogul in limba turca intre cei doi cu privire la tranzactie. Brusc, cel care vindea, a iesit din spatele tejghelei, apoi afara, a urcat pe scari la puntea superioara. A revenit iute cu doua doze de bere in mana, brumate. Am inteles reactia lui ca raspuns la cererea clientului de a cumpara bere rece si nu din cea expusa, stiti cum, ca la noi. Aia rece este in alta parte, si pentru noi, ca ne cunoastem. Dupa care, personajul vanzator pleaca, eu raman singur la bar. Vine altcineva la vanzare. O persoana careia incerc sa ii explic ca vreau altceva decat cutia de bere de pe tejghea. Pe care am pus mana, i-am zis "rece", "cold". Nimic, nu intelegea omul si pace, dupa cum se spune. El zice: Su?! Su! zic eu, bucuros ca ne-am inteles.Vine o doamna, langa mine, cumpara doza expusa, deci eu o sa primesc din cele de sus, reci. Ia sa ma duc sus, la barul de pe puntea superioara. Ajung repede acolo, o alta persoana, cumpara si ea berea expusa. Da, dar eu, salivez, poftesc ? Bier ? Nu mai avem, da din umeri vanzatorul marinar. La naiba am ramas fara bere. Am coborat la parter, mi-a spus naduful familiei si am luat un ceai. Asta este. 

De ce am ales ca subiectul al povestirii su ? Pentru ca la doua zile dupa aceea, am realizat ce imi spunea domnul acela. Su, adica apa. Adica acea apa care este peste tot in Stambul, rece, la PET, brobonita si ofertata.

Ce face diferita aceasta oferta fata de ceea ce suntem obisnuiti sa avem la indemana, acasa, in Romania ? Este vorba de aproape-ubicuitate sau omniprezenta. Oriunde te-ai afla, pe traseele pietonale si turistice ale Stambulului, cineva, un vanzator ambulant, incarcat de recipiente de plastic cu apa aburite, este la indemana ta. In Sultanahmet, zona Hipodromului Roman, pe toate partile. La capul podului Galata precum si in zona Bazarului Egiptean. In preajma stadionului olimpic Ataturk sau mergand spre Grand Bazaar. Desigur, apa plata rece, in diverse recipiente, standard, la 0,5 litri, 1 litru sau 2 litri, si sub mai multe marci, se gaseste atat in micul negot, la mici chioscuri (foarte rar in zonele calcate de noi) sau in minimarketuri de proximitate precum Greens. Ceea ce este deosebit este ca micul intreprinzator turc, adolescent, o aduce, rece si in zeci de exemplare, la nasul trecatorului. Desigur, si in Bucuresti sau in orice areal locuit, ai ocazia sa faci o vizita magazinului si sa te dotezi, in drumurile zilnice, ocazionale uneori, din perioadele de canicula, cu un recipient PET de apa rece. Dar trebuie sa iti fie in drum, pe traseu, aceste chioscuri sau mici magazine. Ceea ce este evident nu atat de obisnuit. Si inseamna sa te abati din drum, sa stai la coada, sa astepti restul, ei nu au marunt si au si vanzari mici ca nu pot da restul la 50 lei. Ca atare, aceasta miscare simpla a intreprinzatorului mic, care munceste la negru este adevarat, de a aduce retailul la nasul consumatorului, de intelege si a fragmenta si mai mult piata, pentru a-i putea satisface dorintele celui doreste si poate sa cumpere apa rece, pare genial de simplu. Insa oferta lor, desi apropiata de client, umpland traseele pietonale si pietele, nu este agresiva. Si datorita faptului ca ofertarea a zeci de PET-uri de 0,5 litri face dificila chiar urmarirea pana la unu, a clientilor. Dar si asa, este suficient. La Stambul, trebuia doar sa vreau si sa am maruntul necesar, ca sa am apa, pentru ca era peste tot. 

Ce mai face diferita aceasta oferta in spatiul public ? Este diferentialul de pret. De-abia in acest an am remarcat, si asta dupa ce am cumparat de cateva ori apa rece in PET-uri brobonite, diferenta de pret intre retailul de intimitate, i-as putea spune, si cel de proximitate. La minimarket, un PET de 0,5 litri, costa in functie de brand, intre 35-50 kurus, iar micii intrepriznatori o vand peste tot cu acelasi pret: 1 lira turceasca. Diferentele sau pragurile se pastreaza si la celelalte cantitati imbuteliate. Vreau sa remarc aici nivelarea pietei si intelegerea tacita. Pe o arie larga, oriunde te-ai fi lovit de aceasta oferta de apa, la botul calului, pretul era acelasi: 1 lira turceasca. 

Si aici am o observatie: talentul de a forta piata si a stabili un pret de transfer din minimarket la retailul de intimitate, de la simplu la dublu. Asta da forta de vanzari. Ti-e sete, este soare orbitor, ai umblat ca naiba prin oras in diverse locuri, sa vizitezi diverse obiective. Apa, apa !!! Apa?! Da, uite pe cineva care vinde apa rece, cu broboane pe sticluta! Cat costa ?! 1 lira? Yes, give me one! Asadar o masa intreaga de vanzatori reusesc sa marcheze profitul, aducand apa, de la minimarketul ascuns dupa geamia de langa Bazarul Egiptean, pina la nasul tau, cand iesi din pasaj, dinspre podul Galata, dupa 2 ore croaziera pe Bosfor. Sau in alte spatii urbane care nu permit ca chioscurile sa iti stea in drum. Acum, ce sa va zic, nu am vazut chioscuri in drum, la turci, cel putin pe unde am fost. Trotuarul este trotuar.

Ce am mai observat si nu imi explic. Oriunde, la orice ora, in orice cantitati, ofertele erau constituite de apa in zeci de recipiente PET stivuite, brobonite. Cum naiba erau tot timpul reci, peste tot, in gramezi, oriunde te-ai fi uitat ?! Imaginati-va un stop cadru foto pe care il iei si il muti de colo-colo, ca un deja vu. Ciudat dar si minunat. Si pareau a avea in dotare aceleasi vitrine frigorifice, turcesti, care sunt pe piata romaneasca. La ei insa, functioneaza.

Si inca cateva vorbe despre ultima diferenta. Este cea determinat de atitudine, spirit antreprenorial, cerere si oferta. Ceea ce este vizibil in Turcia, in mod onest, la tot pasul, nu se intampla in Romania. Dupa ce ati avut rabdare sa cititi randurile mele, reflectia despre apa rece, pura si simpla, incercati daca sunteti locuitor de oras, la Bucuresti sau in alta parte: vi s-a bagat cineva in suflet, dar mai cu blandete totusi, sa va vanda apa rece in cantitati ca pentru grupuri de 25 de persoane ? De exemplu in Bucuresti, pe ici pe colo, niste autoritati locale au ridicat corturi, pazite de Politia comunitara, in care gasesti, la distribuitoare de apa, apa plata, dar calda. Au disparut fantanile cu apa, acelea de iti potoleai setea din reteaua de canalizare, ma rog, alte vremuri. Dar intreprinzatori, din aceea din patura saraca, care traieste din ajutor social, dar gaseste o oportunitate de a intreprinde ceva ca sa satisfaca o cerere potentiala, si sa marcheze onest profitul, eu nu am trait si vazut. Si poate nici voi. Cel putin in Bucuresti. De ce ?! Nu stim inca de ce turcii misuna si muncesc ca niste furnici sau traiesc pur si simplu, iar in tara mea, lumea se lamenteaza si intinde mana la semafor, cu copii in brate sau exhiband handicapuri dureroase, dar imorale.

Su ?! Su !