Doru Buscu (Catavencii): Războiul pierdut al românului cu supermarket-ul

Citez cat se poate de edificator si nu prea mult, etic. Mai multe in "Catavencii". Spune Doru Buscu: Moartea producătorilor mici prin supradoza de supermarket e aproape. Calcule foarte interesante si amanuntite, despre cum cotizeaza producatorii romani cu aproape 58% din cifra de afaceri ca sa fie in supermarket.

"In varietatea lor harnică și acoperitoare, lanțurile Carrefour, Metro, Selgros, Lidl, Auchan, Kaufland, Cora, Penny, Billa, Real, Mega Image sînt, în esență, companii multinaționale care extrag bani din piața românească și exportă profitul. Creează locuri de muncă și taxe, e adevărat, dar fac din România o campioană a importurilor. Statistici franceze și americane arată că la crearea unui loc de muncă în magazinele Carrefour sau Wallmart dispar din piața job-urilor între 1,5 și 3 alte locuri de muncă – iar asta în piețe reglementate riguros." (Doru Buscu, AICI)

 

"Moartea producătorilor mici prin supradoza de supermarket e aproape. Din cartiere dispar brutăriile, măcelăriile, cofetăriile, croitoriile, ba chiar și băcăniile non-stop care alimentează micile nevoi teritoriale ale gospodăriei de bloc. Piețele în care băbuțele vînd pătrunjel și morcovi plini de pămînt încep să fie destinații exotice. Să cumperi mărar olandez din hypermarket e la fel de trist ca pierderea Bucovinei de Nord." (Doru Buscu, AICI)

Cu frigiderul închis sau deschis? CSR in comertul modern @ProgressiveRo

V-ați gândit vreodată cât de mult poluează un supermarket? Dar toată rețeaua de supermarketuri? Este tipul de subiect despre care revistele de reclamă despre retail, nu vorbesc. AICI. Nici nu ar avea curaj pentru că ar rămâne fără publicitate și conținut. 

Ce am găsit pe teren. Oamenii de la supermarket se dovedesc inovativi. Undeva departe, în București, că nu mai știu pe unde, am găsit un magazin din acela mare, care și-a segmentat oferta de produse lactate și pe tipuri dar și prin clasarea în frigidere. Și a trecut-o explicit de la acea clasificare cu etichete așezate undeva deasupra capului, în dulapuri frigidere. Asta mi-a atras atenția. Vedeți în imagini și banderolele de marcare.

Un motiv este, probabil, că astfel ies cu mult mai mult în evidență produsele decât în clasificarea curentă. Acum produsele, la ceilalți concurenți, sunt la nivelul privirii, localizarea lor o înveți după câteva vizite, pentru că te obișnuiești cu organizarea raioanelor. Mnemonic.

Pe de altă parte unde este responsabilitatea socială corporatistă  a retailului? Păi hai să ne gândim prea simplu: acasă țineți ușa deschisă la frigider sau închisă? Dacă ați ține-o deschisă, cât curent electric ați pompa din buzunar ca să țineți frig cu ușa deschisă?

Deci, supermarketul, ținând rafturile cu frig deschise, nu cumva consumă mai multă energie? Din surse regenerabile sau nu...? Eeei?

"Mosierii" @Kaufland, @Cora_romania, @crrsx, @AUCHAN_France

Sursa: Adevarul

How do they do money? Crushing Romanian local food industry? Auchan, Cora, Carrefour, Kaufland in a cartel price purchase settlement against Romanian food industry. Ongoing investigation of the Competition Council.

Sa vedem daca Magazinul Progresiv si Piata pun capacul pe tema asta.

Cartelarea retailerilor este ca ei sa puna saua pe industria alimentara romaneasca pentru a produce ieftin si prost sau sa moara. Produce or perish...

Nu va mira adesea ca preturile la alimentele procesate sunt relativ similare in toate retelele? Massa de cumparatori romani este o massă de muls profituri de către multinaționalele europene. Vedeti știrea despre înțelegerile lor pe preturi.

Presa jubilează adesea, foarte conciliantă, la fiecare inaugurare de supermarket. Este pesimistă ca nu avem suprafată mare de comert modern, suntem înapoiați.

Acea presa este părtinitoare și subiectivă:

- extinderea retailului aduce tot mai multe importuri din alte state membre UE;

- industria alimentara locala este depersonalizată și se luptă in cascavaluri Dalia cu producatorii straini atasati retailului;

- tot mai mult comerț modern sufocă mica industrie alimentara;
- presiunea în aval pe prețuri la producători, nu crește calitate ci partea de substituenți din produsele alimentare.

APC Romania: Cum ne inseala hipermarketurile cu #ZUZU, #DR.VITAMIN, #OCEAN FISH

Citez din ultimul newsletter APC Romania, ca merita. "Produse gratis, preț special, reducere extraordinară și multe alte mesaje de acest gen menite să ia ochii și mințile consumatorilor  și să-i determine să cumpere tot felul de produse. Iar adevărul din spatele acestor practici? Un pic de atenție ar putea să ne ajute să luăm decizii care s-ar putea dovedi mai putin costisitoare pentru noi."

Si ne spune APC Romania, am preluat doar partea despre comertul modern: "Cum ne fură hipermarketurile?"

AUCHAN, #ZUZU

In hipermarketul Auchan - Avem o ofertă de genul "8 la preț de 6", este vorba despre iaurt Zuzu, degresat, la 140 g și cu 0,1% grăsime, care se vinde cu 5,93 lei, iar pretul per kg este de 7.06 lei. La câțiva pași se găsește aceeași marcă de iaurt, a se vedea cea de-a doua poză, Zuzu, la 140 gr, degresat, 0,1% grasime la prețul de 0,98 lei bucata. Înmulțind 6 cu 0,98 lei și obținem 5,88 lei, preț care este mai mic decât 5,93 lei, prin urmare niciun fel de reducere, dimpotrivă. Pe această etichetă prețul per kg este de 7,00 lei.

AUCHAN, #DR.VITAMIN

Un alt exemplu este si Dr. Vitamin, realizat dintr-un amestec de suc de mere și pere, comercializat la 4 l. Pe etichetă se menționează că ni se vând 4 l la preț de 3 l. Niște calcule aritmetice elementare ne oferă următoarele informații: dacă 1 l costă 6,25 lei, atunci 3 l ar trebui să coste 18,75 lei, nu 24,98 lei cât apare pe etichetă; mai facem o încercare, dacă 1 l costă 6,25 lei, atunci 4 l ar trebui să coste 25 lei, nicidecum 24,98 lei! Comerciantul nu face nicio reducere!

KAUFLAND, #OCEAN FISH

O „reducere” asemanatoare este practicata si de hipermarketul Kaufland: 1200 g hering Ocean Fish costă înainte de aplicarea reducerii 21,99 lei; după aplicarea reducerii de 11% la prețul vechi de 21,99 lei ar trebui să coste 19,57 lei, dar pe etichetă apare 19,49 lei. Tot pe etichetă se menționează că 1kg din acest produs costă 26,99 lei, cu toate că în realitate 1kg din acest produs ar trebui să coste 16,31 lei, dacă 1200 g ar costa 19,57 lei."

CE împotriva supermarketurilor, de ce nu chiar guvernul Romaniei?

Marți, 15 iulie, Comisia Europeană va adopta o comunicare care încurajează statele membre să găsească modalități de îmbunătățire a protecției micilor producători și a vânzătorilor cu amănuntul împotriva practicilor neloiale ale partenerilor lor comerciali, care sunt uneori mult mai puternici. 

Balotul de paie și retailul reinventeaza "țărănismele"

Retailul suferă uneori de iluzii. În studiul meu de caz, ilustrat, se vede cum încearcă să creeze iluzia unei oferte de produse de tip artizanal, ce provin de fapt din producția industrială. Cu nişte baloţi de paie. Help!

Supermarketuri, da sau ba? Ce credeţi?

Am ironizat adesea, am criticat adesea şi am pus adesea la zid lanţurile de magazine de vânzare a bunurilor de consum, în special alimente. Aici în acest blog. Pentru că un punct de vedere despre ele ne arată că sunt parte a unui sistem care are şi dezavantaje. Faptul că industrializează tot ce este în aval, că subjugă producătorii locali din industria alimentară naţională. Şi că sunt...Dar sunt şi adeptul punctelor de vedere opuse, a dezbaterii. Un set de lecţii publicate în YouTube, explică din punct de vedere libertarian, dacă sunt bune sau nu lanţurile de magazine. Aşadar judecaţi dvs.

Nu dați cu bâta în mine: retailului îi merge bine!

Dl. Dusan Wilms are partea sa de dreptate, vedeți în ultima parte a articolului. Ce credeți deci, ce efecte are existența și expansiunea complexului agro-industrial și comercial asupra României? Unii ar spune că dau țării locuri de muncă. Alții că generează și plătesc impozit pe profit, taxe pe salarii, etc. Sunt destui însă care ar spune că indirect supun presiunii micii fermieri, fermele de familie. >>>>>

David și Goliat, magazin mic și supermarket

Am găsit, via colega mea, Felicia Moga, un articol. Un bun subiect de discuție, legat de local, legat de ecogastronomie. În Marea Britanie, un studiu pe 10 ani al agențiilor imobiliare a arătat că a crescut cu circa 40.000 lire sterline prețul locuințelor situate în zonele urbane, în cartiere unde există comerț local. Încep cu concluzia...>>>>

De ce "Top Chef" nu merge

"Top Chef" are probleme de audienta, ne spune paginademedia.ro aici. Era de asteptat. Doua sunt caracteristicile emisiunii: competitia si gastronomia. Ce or fi inteles cele 6-800.000 de romani uitandu-se la emisiune ? Majoritatea publicului din Romania crede cu sfintenie in pile, relatii, cumetrii si descurcareala. Nu in competitie, Iar de gatit, va dati seama: intr-o tara in care supermarket-urile cu mancare dau pe dinafara de multe ce sunt, ce sa inteleaga oamenii din tot felul de chestii sofisticate cu zeci de cutite, oale si condimente ?  Mai mult de doua feluri de cutite nu au romanii in bucatarie. Problema este stratul (fundamentul) cultural, lipsa de educatie. Din acest punct de vedere putem pune intrebarea: de ce cumpara televiziunile aceste formate ? Nu fac research inainte, niste focus-grup, ceva ? Se bazeaza doar pe fler ?! Nu mai spunem de o chestie derutanta cum este mutarea emisiunii in alta zi si pe alt slot orar. Asta arata confuzie si nesiguranta.

Cum să consumaţi minim 2 litri de parizer pe zi

Sau de carne de porc, mușchi file, kaiser vrac. Evenimentul zilei a descoperit o nouă dietă, care a cucerit România, în secret. Rețeta secretă a lui Parizer Factory sau cum industria alimentară, ne servește. Doza minimă recomandată de apă, pe cap de adult, poate să fie absorbită, subtil și facil, prin carnea cu apă. Sau prin apa cu carne. Așadar, a anchetat gazeta, românii mănâncă apă cu carne. Este ceva rău în asta ? Îi pasă cuiva ? La Târgul Țăranului propunem produse din carne de tradiție.

Ați cumpăra mezeluri cu etichetă 40% apă ?

Unii ar spune că nu. Însă doar așa se explică de ce mezelurile proaspete sunt ieftine, pentru că sunt un cumul de apă și resturi de carne tocată. Și niște aditivi. Goana după profit, nu după binele mâncătorilor, nu le permite producătorilor de mezeluri ietfine să pună pe etichetă adevărul: „Vă vindem apă !” Sau să spună că au cei mai ieftini cremvurști pentru că de fapt injectează apă. Multă, multă. Dacă consumatorii nu îi obligă, iar autorităților nu le pasă de conținutul hranei puse românilor la dispoziție, lasă să bage fraierii șuncă cu apă în ei !

Apa cu carne, secretul prosperității companiilor de mezeluri

În toate cataloagele de supermarket, vedetele sunt produsele din carne, mezeluri proaspete, foaaarte ieftine. Un specialist în astfel de produse recunoaște că o șuncă sub 10 lei kilogramul este umflată la greu cu apă. Și observăm noi, în toate locurile, fabricanții de mezeluri se plâng că au scăderi de vînzări. Nu se plâng însă că nu au suficientă apă să ne vândă, sau insuficientă membrană artificială în care să pună atâta amar de apă. Probabil însă că mațul gros este un alt secret pentru care industria de mezeluri nu are patent. Apa este de la Dumnezeu. Iar în timpul acesta, în loc să ne preocupăm cu organizarea unei politici adevărate în ce privește hrana, întoarcem spatele acestei probleme. Și nu ne pasă cu ce se hrănesc românii. Pentru că suntem săraci ? Slow Food înseamnă susținerea dreptului de a alege hrana, a dreptului de a ne împotrivi industrializării excesive a conținutului frigiderului. O mare parte din noi, suntem indiferenți. 

Voi ?!

Fără supermarket și fără bani, în Somalia nu este de mâncare, nu?

Anul 2011 a fost un an important pentru Slow Food în România. Slow Food nu înseamnă doar un mod de viață ci și o organizație non-profit care îl promovează. Unele din proiectele organizației la nivel european, au co-finanțare și din partea Uniunii Europene. Modul de viață Slow Food înseamnă nu numai decizii personale privind felul de a ne hrăni cu produse gătite și proaspete, ci și acțiuni care să susțină agricultura durabilă, economia agrară care asigură resursele pentru o hrana sănătoasă. Ce putem face în fața asaltului economiei de consum, care aduce și lucruri bune dar și nocive ? Cum să reacționăm în fața atacului falsificatorilor de alimente și a etichetării care ne duce de nas. Viața contemporană ne-a rupt de economia rurală, trăim într-un supermarket uriaș, creat de industria alimentară, că vrem, că nu vrem. 

Pasivitatea privind hrana ne condamnă

Calitatea hranei este ultima din preocupările politicienilor. Majoritatea, când vorbesc de agricultură, sunt preocupați de cantitate, productivitate și nu de ceea ce mănâncă românii. De aceea trebuie să fim conștienți că avem un rol. Ceea ce decidem fiecare în parte și felul cum acționăm, în calitate de consumatori, producători, agricultori, educatori, maeștri bucătari, poate influența și determina o schimbare importantă cu privire la felul cum hrana este cultivată și produsă, pentru a fi gustoasă, curat preparată, și corect prețuită, la îndemâna comunităților din România, chiar din toată lumea. Depinde de fiecare dintre noi, în parte. 

Membri activi ai mișcării, suporteri, consumatori responsabili

Putem deveni membri ai Convivium-urilor Slow Food din România, sunt 10 la număr. La Cluj-Napoca, la Turda, la Alba-Iulia, la Saschiz-Târnava Mare, la Bran-Moeciu, Brașov, Țara Bîrsei, Țara Făgărașului, la București, la Brusturoasa-Palanca. Asta oferă posibilitatea implicării în evenimente și activități locale dedicate hranei, pentru a contribui a crearea unui sistem mai bun pentru comunitatea locală. Puteți susține activitatea organizației Slow Food, contribuind la proiectele acesteia, ca voluntari sau financiar. Cele 1000 de grădini ale Africii, precum și alte proiecte Slow Food, au ca obiectiv susținerea inițiativelor dedicate agriculturii durabile. Este vorba de Slow Fish, de EURO GUSTO.

Co-producător sau consumator responsabil

Această atitudine, aceea de consumator responsabil, poate determina și ea o schimbare. În măsura în care fiecare dintre noi își pune întrebări asupra hranei și a lanțului de producție, care trebuie să fie cât mai scurt. Din ce loc este hrana, cum este ea produsă, de cine și de la ce distanță este adusă ? De ce vine de la distanță așa de mare și nu din apropiere de localitate ? De ce când ne aflăm într-un minunat loc din grădina carpatină, nu putem avea hrană din resurse locale ? De ce ni se dau de mâncare preparate din componente din import sau de la supermarket când suntem în vizită, ca turiști, în propria țară ? De ce vitrinele frigorifice sunt pe jumătate pline doar cu mezeluri crude, cu un conținut scăzut nutritiv ? De ce suntem asaltați cu cele mai ieftine alimente ?

Nu avem de-a face cu o criză de alimente ci cu o criză de resurse și de posibilități. Banii lipsesc oamenilor ca să aibă hrană, nu alimentele. În plus o problemă este faptul că sunt privați de cunoașterea felului cum se face agricultură durabilă. Fără supermarket și fără bani, în Somalia nu este de mâncare, nu? Revenind la ale noastre, putem schimba ceva dacă ne implicăm, astfel încât micul agricultor, țăranul român, să nu dispară. Vă urăm un an 2012, cât mai Slow Food !!!