Se afișează postările cu eticheta Targul Taranului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Targul Taranului. Afișați toate postările

duminică, 19 octombrie 2014

Piata Amzei își caută sufletul

Piața Amzei a trecut prin multe transformări și aventuri din 2007 încoace. Renăscută și croită modernist, ca pentru centrul unui oraș european, pe bună dreptate, ea nu are totuși conținut. Piața și Târgul Țăranului. Cele două au fost defazate și așa au rămas. În timpul re-construcției pieței, ca un fel de pas lateral, în marjă, noi am construit și întreținut doar o vară, Târgul Țăranului. Între piață și teatru. Când piața a fost terminată, doi ani mai târziu, Târgul Țăranului se mutase. Și apoi la câțiva ani după aceea a trecut în istorie. Imaginea mea vă arată cum tânzește Piața Amzei după sufletul său. Căsuțele tip, dedicate comerțului cu produse tradiționale, au apărut pe lângă ea. Modernă, modernă, dar nimeni dintre administratorii pieței nu se pricepe să adauge suflet unei frumoase construcții.


duminică, 5 octombrie 2014

Târgul Ţăranului la Rotterdam, MVRDV

Eei nici chiar aşa. Ia uitați ce frumusețe de hală Obor au făcut niște arhitecți, în Olanda. Amicul brutar Iulian Duţu mi-am propus să aruncăm o privire pofticioasă și visătoare, de la distanță, către noua piață din Rotterdam. Despre noi, ce să spunem? Ne-am bătut opincile și gura despre o piață gastronomică cu convivialitate, mai evoluată, la București. Parțial am reușit. Parțial nu, pentru că din 2007 încoace, modelul nostru de Târgul Țăranului, a alunecat în derizoriu și superficialitate. Și cel mai bun exemplu este patriarhala și copy-paste piață de Crăciun din buricul orașului București, de Crăciun. O pastișă, evident în falș, de Viena. Casute din lemn? Ha-hsa-ha...




miercuri, 13 august 2014

Oameni pe care i-am cunoscut: Ghiță Bârză de la Tălmăcel

(c) Tiberiu Cazacioc
Pentru a înțelege povestea trebuie să vedeți. În anul 2008 organizam diverse evenimente în marja Târgului Țăranului, la Piața Amzei, cu multă plăcere. Jocuri libere despre hrană, ingenuitate, produse țărănești. Am creat "Ziua producătorului". Și de atunci nimeni nu cred că a mai îndrumat așa ceva. Vedeți în imaginile de mai jos, conceptul. Aveam la dispoziție o căsuță, în care puteam crea povești. Despre un producător, locul de unde vine, într-o scenografie și cu texte ad-hoc. Personajul fiind chiar el, țăranul, fermierul. Așa s-a întâmplat că am lucrat împreună cu Ghiță de la Tălmăcel la crearea a un pic de știință despre cârnați, produse carmangerie, locale. Pe scurt am avut hapenning, poveste, comunicat de presă, un context de comunicare local. Și eu MC. Totul a fost posibil, în acel proiect de câteva luni, eforturilor lui Doru, ale Danielei, ale multor parteneri de la Primăria sectorului 1.

(c) Tiberiu Cazacioc
(c) Tiberiu Cazacioc
(c) Tiberiu Cazacioc
(c) Tiberiu Cazacioc
(c) Tiberiu Cazacioc
(c) Tiberiu Cazacioc
(c) Tiberiu Cazacioc
(c) Tiberiu Cazacioc

miercuri, 8 ianuarie 2014

Istorie cu AGROSTAR

Anul 2008, Piata Agrostar-MADR, Bdul Unirii
De data asta vă scriu despre sensurile unui eșec, back in history. Am descoperit în adâncurile arhivei mele, o prezentare (în ultima parte a articolului) realizată de noi, pentru o întâlnire cu Federația AGROSTAR, a Asociației Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman. Ideea noastră era să cooperăm pentru a crea piețe alternative la The ARK, la Bursa Mărfurilor. Piețe tematice, de producători, care să fie de exemplu organizate pe sezoane, să conțină oferte numai ale producătorilor, să demonstreze susținerea pentru produse locale. Una dintre urmări? Federația AGROSTAR a încheiat în anul 2008 un parteneriat triumfal cu Primăria Municipiului București, pentru a deschide mai multe piețe, altele decât cele existente, unde urmau a se vinde legume și fructe la "preț de producător. Nimeni nu a crezut în asta. Rezultatul (nu este numai contribuția lor, dar și a noastră, și a altora, parțial)?….

vineri, 9 martie 2012

Cum să consumaţi minim 2 litri de parizer pe zi



Sau de carne de porc, mușchi file, kaiser vrac. Evenimentul zilei a descoperit o nouă dietă, care a cucerit România, în secret. Rețeta secretă a lui Parizer Factory sau cum industria alimentară, ne servește. Doza minimă recomandată de apă, pe cap de adult, poate să fie absorbită, subtil și facil, prin carnea cu apă. Sau prin apa cu carne. Așadar, a anchetat gazeta, românii mănâncă apă cu carne. Este ceva rău în asta ? Îi pasă cuiva ? La Târgul Țăranului propunem produse din carne de tradiție.

Ați cumpăra mezeluri cu etichetă 40% apă ?

Unii ar spune că nu. Însă doar așa se explică de ce mezelurile proaspete sunt ieftine, pentru că sunt un cumul de apă și resturi de carne tocată. Și niște aditivi. Goana după profit, nu după binele mâncătorilor, nu le permite producătorilor de mezeluri ietfine să pună pe etichetă adevărul: „Vă vindem apă !” Sau să spună că au cei mai ieftini cremvurști pentru că de fapt injectează apă. Multă, multă. Dacă consumatorii nu îi obligă, iar autorităților nu le pasă de conținutul hranei puse românilor la dispoziție, lasă să bage fraierii șuncă cu apă în ei !

Apa cu carne, secretul prosperității companiilor de mezeluri

În toate cataloagele de supermarket, vedetele sunt produsele din carne, mezeluri proaspete, foaaarte ieftine. Un specialist în astfel de produse recunoaște că o șuncă sub 10 lei kilogramul este umflată la greu cu apă. Și observăm noi, în toate locurile, fabricanții de mezeluri se plâng că au scăderi de vînzări. Nu se plâng însă că nu au suficientă apă să ne vândă, sau insuficientă membrană artificială în care să pună atâta amar de apă. Probabil însă că mațul gros este un alt secret pentru care industria de mezeluri nu are patent. Apa este de la Dumnezeu. Iar în timpul acesta, în loc să ne preocupăm cu organizarea unei politici adevărate în ce privește hrana, întoarcem spatele acestei probleme. Și nu ne pasă cu ce se hrănesc românii. Pentru că suntem săraci ? Slow Food înseamnă susținerea dreptului de a alege hrana, a dreptului de a ne împotrivi industrializării excesive a conținutului frigiderului. O mare parte din noi, suntem indiferenți. 
Voi ?!

vineri, 12 martie 2010

Despre Earth Market si Targul Taranului (la Radio Romania International in dialog cu Andreea Demirgian)

Sursa: Radio Romania International

Din 6 martie, Târgul Ţăranului devine prima piaţă turistică acreditată Earth Market din Europa de Est. Un Earth Market nu este doar un loc în care se cumpără şi se vinde hrană. Este un proiect construit în jurul ideii că hrana nu e doar sursă de nutriţie ci reprezintă istoria şi identitatea unui popor, cultura şi sănătatea sa, pământul şi viitorul acestuia. Să păşim împreună în fostul Târg al Ţăranului, de-acum denumit “Earth Market”.

La începutul secolului 20, Bursa de Mărfuri de lângă fabrica de bere Bragadiru era considerată un soi de World Trade Center al Bucureştiului. Aici, vizavi de Piaţa de flori, se făceau şi se defăceau marile negoţuri, în inima unui cartier important pentru mersul afacerilor: Uranus. Împreună cu o bună bucată din alt cartier de case, Rahova, Uranusul a fost ras de pe faţa pământului de buldozerele comuniste. Clădirea Bursei de Mărfuri şi piaţa de flori au rămas în picioare ca prin minune. În curtea interioară a restauratei Burse – azi ocupată de mici companii private – funcţionează Târgul Ţăranului.

El a fost “Inventat” în 2007 de Grupul de Iniţiativă Radu Anton Roman – înfiinţat în amintirea marelui gastronom român ce şi-a dorit să readucă în atenţia publicului produsele româneşti, reţetele tradiţionale, gusturile şi obiceiurile vechi. Târgul ţăranului este o piaţă de mici producători, în care aceştia aduc produse tradiţionale din carne, lapte, precum şi preparate culinare de casă. Afiliat la mişcarea Slow Food, care a pornit din Italia şi are acum centre în mai multe regiuni din România, Târgul Ţăranului se bucură deja de notorietate în Bucureşti. Tiberiu Cazacioc, reprezentantul Slow Food Bucureşti Valahia Gusturilor, mi-a povestit ce înseamnă de fapt această nouă titulatură:

“Earth Market este o acreditare pe care a obţinut-o Târgul Ţăranului din partea mişcării Slow Food Internaţional. Earth Market din Bucureşti este prima piaţă din Europa de Est care face parte din reţeaua internaţională cu acelaşi nume, sunt doar zece în lume. Un Earth Market înseamnă nu numai un loc unde găseşti produse şi producători, ci şi istoria acelui produs, identitatea producătorului, să învăţăm despre cultura care a pus bazele producerii acelor produse tradiţionale, să ne întâlnim cu ceilalţi ca să gustăm împreună aceste produse.”

Filosofia Earth Market susţine că hrana nu este pur şi simplu o sursă de nutriţie şi a te hrăni este un act special. Earth Market pune accentul pe cunoaşterea şi identificarea locului de unde provine produsul. Înainte să cumperi poţi afla detalii despre cel ce a făcut acel produs şi despre zona din care vine. În al treilea rând, un Earth Market scurtează lanţul de distribuţie, mi-a spus Tiberiu Cazacioc:

“Producătorul poate să ajungă mai repede la consumator, dar şi dai valoare acestor produse. Earth Market înseamnă şi lucrurile care se pot spune despre un produs anume. Dacă e vorba despre o brânză de burduf, de unde e, cine a făcut-o, ce conţine, în ce condiţii a fost preparată, cu ce ingrediente. Într-un Earth Market trebuie să regăseşti o hartă a locului respectiv, producătorul să-ţi spună reţeta, să-ţi pună la dispoziţie reţeta tipărită, să guşti produsul, să stai de vorbă, să vii cu prietenii şi să deguşti din aceste produse. Devenim astfel conştienţi că a te hrăni cu un anumit tip de produs care aduce ceva din trecutul istoric în prezent e o acţiune aparte. Nu doar iei coşul de la supermarket, îl umpli, îl încarci, te-ai dus acasă, ai băgat în frigider şi bagi în gură fără să ştii să mănânci.”

Produse tradiţionale înseamnă şi că hrana vândută în aceste pieţe e mai aproape de conceptul “bio”. Producătorii ce vin să-şi întâmpine clienţii la fiecare sfârşit de săptămână încearcă să le explice cumpărătorilor că mâncărurile tradiţionale trebuie consumate rapid şi nu uitate în frigier, mi-a spus Tiberiu Cazacioc:

“Noi nu concurăm cu un magazin care vrea să vândă 7 zile din 7 zeci de kilograme. Acest târg se întâmplă doar sâmbăta şi duminica pentru mici producători care au o producţie scăzută. Nu concurăm. Fiecare magazin are o altă poziţionare pe piaţă. Unul dintre producătorii cu care am lucrat noi la început în târg are un magazin deschis în Bucureşti, pe Calea Floreasca, este deschis doar sâmbăta şi duminica, vine cu produsele din Bucovina, iar acum am înţeles că vrea să-şi deschidă un magazin la Viena. Trebuie investit în a educa publicul şi în a atrage atenţia asupra sezonalităţii. Dacă vezi căpşuni în decembrie, degeaba îmi spune mie vânzătorul că sunt proaspete. În pieţele româneşti, 90% dintre vânzători doar se îmbracă în producători şi strigă “Hai la roşii româneşti”, pentru că această “legendă” încă vinde bine, dar de fapt produsele care sunt tot timpul acolo nu au legătură cu sezonalitatea şi nu sunt româneşti.”

Andreea Demirigian: Ce se schimbă acum că după doi ani Târgul Ţăranului devine Earth Market?

“Am ridicat acest tip de eveniment şi de întâlnire cu producătorii de la un eveniment naţional la unul cu caracter internaţional. Atragem astfel un nou public. În mod secundar, târgul va deveni o piaţă turistică a Bucureştiului. Spre deosebire de actualele pieţe pe care eu le-aş denumi de tip bazar, piaţa asta aduce ceva nou. Noi punem pe harta României, pe harta Europei de Est un Earth Market la Bucureşti. Hrană, producători şi evenimente organizate în jurul hranei, evenimente în cadrul cărora explicăm ce e cu aceste produse.”

Earth Market mai sunt de găsit în Israel, în Liban şi în Italia. Dar nu are sens să bateţi atâta drum, de vreme ce e unul chiar aici, în buricul Târgului lui Bucur… Andreea Demirgian