Pot cumpăra sau nu străinii pământ în România? Da, dacă sunt persoană juridică română cu acționari străini. ZF are o analiză semnată de Gabriel Razi, în ediția din 20 noiembrie 2013. Ca de obicei, așa cum ne comportăm unii dintre noi, credem că fac și alții. Un pic de lipsă de curaj politic (să combați miturile false) și de ignoranță (lipsă de pricepere elementară), crează eroi politici......
.......(deputați, senatori, gen) acolo unde nu există. Dacă românii, unii dintre ei, au făcut cartiere de locuințe pe persoană fizică, unii politicieni români se gândesc că și danezii, de exemplu, vor cumpăra ca nesătuii, pe persoană fizică. Să fie așa? Proiectul de lege/ordonanță pe care îl pregătește guvernul pentru a bloca chipurile vânzarea de terenuri agricole către străini, este greșit. Să o luăm repede și convingător pe rând, cu imaginație.
.......(deputați, senatori, gen) acolo unde nu există. Dacă românii, unii dintre ei, au făcut cartiere de locuințe pe persoană fizică, unii politicieni români se gândesc că și danezii, de exemplu, vor cumpăra ca nesătuii, pe persoană fizică. Să fie așa? Proiectul de lege/ordonanță pe care îl pregătește guvernul pentru a bloca chipurile vânzarea de terenuri agricole către străini, este greșit. Să o luăm repede și convingător pe rând, cu imaginație.
GUVERNUL VREA SĂ FIE DE FAPT AGENT AGRICOL
Dacă vă imaginați doar, că ați fi un vânzător de bună credință, și că aveți 2-3-4 hectare, în această situație statul ar vrea să vă oblige să întrebați vecinii, tinerii din sat, statul/agenția sa funciară, dacă aceștia vor vrea să cumpere, în virtutea dreptului de preempțiune.
1) Dacă tot mă obligă să îi iau la rând pe cine vrea el, statul, întrebarea ar fi cine va suporta costurile de comunicare cu toate cercurile de tranzacție impuse (vecini, tineri, etc.), convorbirile telefonice, faxuri scrisori, corespondență?
2) V-ați gândit că va trebui să dovediți, de exemplu, că ați îndeplinit condiția de a întreba pe cei care au dreptul de preempțiune și de aceea veți avea nevoie de probe că ați parcurs procesul?
3) Apoi negocierea, la ce preț se va face? Ca și la drumuri, va trebui să discutați prețuri și să umblați din tranzacție în tranzacție, până să găsiți vânzatorul potrivit și apoi să și încheiați vânzarea. Dar dacă nici unul nu v-a oferit prețul corect, cum se va încheia procesul? Va face statul socialist un mercurial, ca să dovedească de exemplu, că tu proprietar nu ai fost de bună credință?
4) Nemaispunând că tot acest proces vă va împinge spre albirea proprietății, cadastru și intabulare. Nu spun că este rău, ci că implică costuri. Acum, când în prezent, mă refer la țărani simpli, obișnuiți, nu la samsari, se vinde pământ pe ani încolo, cu hârtii de mână, împingerea în preempțiune va forța, vlădică sau opincă, chipurile, să își pună hârtiile și indiviziunile în regulă. Se va întâmpla asta?
DAR CE SE VA ÎNTÂMPLA?
-Una peste alta cei care vor îndrăzni să se lupte cu sistemul, vor da bani în stânga și dreapta la Poștă, la telefonie, la cadastru, la notar, pe hârtii, pe drumuri, adică vor pompa bani în sistem. MAI MULȚI ȘI LA MAI MULȚI DECÂT ÎN PREZENT. Costurile tranzacțiilor vor crește. Statul te va obliga să dai de muncă și câștiguri acolo unde nu aveai chef să o faci.
-Statul își dorește de fapt să devină un factor distorsionant, singurul cumpărător din piață, probabil că va veni și va oferi acoperirea unor costuri de confomare, dacă vei fi ademenit să vinzi agenției de stat.
-Vine însă întrebarea, când ai un stat corupt, cui vor da apoi pământul în arendă? Va fi un fel de nouă loterie ADS? Sau un fel de ANL prost și eșuat, cu pământuri?
SAU
O mare parte din micii proprietari, nu se vor băga în asta, așteptând schimbarea puterii. Asta va bloca și mai mult procesul de comasare, îndepărtându-l.
SOLUȚIE
Blocarea legii la Curtea Constituțională a României. Și adoptarea unei legi, a unui mecanism care cu adevărat să ofere soluții de comasare, dar fără vânzarea de pământ.
POST SCRIPTUM
Pământul arabil al României oricum poate fi cumpărat și azi de străini. Iată analiza din Ziarul Financiar din 21 noiembrie 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu