Tricolor = patriotism, activism latent?

Azi vă propun ca temă drapelul tricolor al României. Îmi susţin demonstraţia cu imagini, ca deobicei, în partea a doua, după introducere. Un subiect mai degrabă, aşa cum l-am identificat eu, pentru antropologi, pentru sociologi. Plec de la premisa că, poate, sunteţi chiar dvs. dintre cei ce au simţit nevoia, în ultimul an, să arboreze steagul naţional, drapelul României (de ex. la maşină, la balcon, la mână, etc). De aceea nu o să împart sfera acestei discuţii în "noi" şi "ceilalţi". Este sâmbătâ 5 ianuarie 2014 şi privind de la fereastra apartamentului, am văzut din nou…..
drapele arborate, afişate, la câteva din balcoanele vecine. Cartierul nostru este vizibil plin de tricolore. Dar să trec la ce am înţeles eu, din creşterea vizibilă a numărului tricolorelor afişate la magazine, balcoane, nu numai pentru că este ziua naţională (şi în alţi ani a fost). Există un fir roşu pe care l-am identificat pe baze empirice în cursul ultimului an. Resurgenţa drapelului naţional ca simbol, în spaţiul public, prin asumare individuală. [TURCIA] La început au fost multe călătorii în Turcia, în ultimii şase ani. Am văzut acolo drapelul Turciei arborat gigantic, pe drumul către Kuşadasi sau către Istanbul. Nu am găsit un naţionalism în oamenii locului, cât un affirmative action, care spune clar, suntem turci şi aici este Turcia. Mi-am pus, comparând experienţe trăite de mine în ţările europene, din 1992 până azi, de ce România şi românii nu au affirmative nation statement? [GLOBALIZARE]

Globalizarea are ca efect şi "spălarea creierelor", într-un fel în care nu mai contează localismul, nu mai contează cultura locală, sunt preamărite izbândele consumismului de aiurea. Identitatea locală, temă de care m-am apropiat prin mişcarea Slow Food, nu era în România, evidentă, ca aspect relevant pentru un străin. Pânâ când. [ANTENA1, ALEGERI] Până când a venit toamna anului 2012 şi am observat în preajma scrutinului, apariţia drapelelor ici şi colo. În 24 de ani de observare a environment-ului social, mi s-a părut un fenomen precum apariţia ciupercilor după ploaie. În imagini vedeţi asta. Am aflat că fusese o campanie a Antenei 1, şi publicul care dorea o schimbare politică, atât înainet câtz şi după scrutin, a arborat drapelul. Am crezut că este doar ceva trecător. [ANUL 2013] A venit şi a trecut anul 2013: Aşa cum îi stă bine şi aşteptat unei guvernări româneşti, puţine lucruri bune s-au întâmplat.Drapelele au cam dispărut după alegeri, cu mici excepţii.[ROŞIA MONTANĂ, PUNGEŞTI, BUCUREŞTI, CLUJ, TURDA] Manifestaţiile populare din toamna anului 2013, au folosit stegaul, drapelul naţional, ceea ce este de înţeles. O nemulţumire socială se susţine, se revendică în România, ca şi în alte părţi, prin arborarea drapelului. Dar....[DECEMBRIE 2014] A venit şi decembrie şi supriză. Au fost alegeri, a fost un an de guvernare, a fost şi #unitisalvam (care încă nu s-a terminat) şi. Şi începând de la 1 decembrie, trecând prin vacanţa de sfârşit de an, de sărbători.[STEAGUL DIN NOU]. Ceea ce părea o ciupercăreală tricoloră, a devenit un fenomen. Steagurile tricolore apar din ce în ce mai mult în spaţiul public. Şi nu am impresia că are legătură cu mândria de a avea o ţară foarte bine guvernată. Tricolorul are legătură şi cu răspunsul românilor la apelul ciobanului Ghiţă. Şi cu apetenţa pentru localizare şi produse locale, şi pentru produs în România. De data asta, deşi cu paşi mici, sper să avem de-a face cu o tendinţă sănătoasă, o abordare socială critică a proastei guvernări care ne sufocă.

METODA: De regulă scriu numai despre subiecte din sfera ecogastronomiei. Foarte mult din ceea ce analizez se bazează pe spirit de observaţie şi corelarea informaţiilor din mediu, din spaţiul în care ne mişcăm. Este nevoie de acuitate şi de identificarea elementelor comune. A trendurilor. Desigur şi pe baza unei culturi generale care îmi permite să dau importanţă anumitor elemente şi  nu altora. În plus, este vorba şi de încadrarea într-un anume domeniu de referinţă, cum am spus mai sus.