Astăzi despre promovarea grădinăritului bio în comunitate, ca formă de susţinere a biodiversităţii. Agricultura intensivă, industrială, distruge natura şi afectează biodiversitatea. Aceasta este partea rea a ei. De ce revin mereu cu sfaturile pentru susţinerea biodiversităţii? Am găsit interesant faptul că foarte multe din "sfaturile" oferite în
această cărţulie, pot fi puse în legătură cu teme de dezbatere din societatea românească. Şi astfel ele pot căpăta mai mult sens. Sau pot fi legate cu proiecte la care am participat. Dacă scormoniţi prin blog, veţi găsi, acolo unde a fost posibil, legătura. Acum am ajuns la nr. 19 din lista de "ponturi", sfaturi, pe care le găsiţi aici. Dacă sunteţi preocupaţi de lucruri măreţe. Precum biodiversitatea. >>> continuaţi >>>
Povestea cu grădinăritul bio nu este chiar o poveste. Să vă spun în ce constă agricultura bio, în sensul agriculturii ecologice.. Atenţie doar produsele cu logo-ul de mai sus, sunt finalul unui sistem european de certificare, cu controale şi reguli.
1. Agricultura organică sau ecologică este singura extensie, ca să îi spun aşa, dinspre agricultura intensivă, pe care o recunoaşte cu regulamente, Uniunea Europeană (cele 28 de state membre), fiind parte a Politicii Agricole Comune. Este reglementată strict. În celelate state membre i se spune agricultură organică, la noi, agricultură ecologică.
2. Agricultura organică/ecologică trebuie să fie practicată conform regulamentelor europene de referinţă.
3. Este recunoscută doar printr-un sistem de certificare, cu un label distinct, propriu. Fără acest label, nici un produs alimentar nu poate pretinde că este bio/organic.
4. Sistemul de certificare al produselor din agricultura ecologică este singurul sistem organizat cu adevărat, în materie de sisteme de calitate, în România. De fapt este un sistem european, transpus în ţară.
5. Celalalte state membre, pentru că agricultura lor se bucură de biodiversitate, practică sute de scheme de calitate, private, voluntare. La noi lipsa de originalitate, dorinţa de a copia/împrumuta, lipsa de înţelegere a biodiversităţii, la care se adaugă lipsa de respect faţă de consumatori (pentru că industria ar foeri diversitatea dacă şi-ar respecta consumatorii), face să nu avem nici o schemă de calitate, privată, în ţară.
6. Nu în cele din urmă, agricultura ecologică/organică este importantă nu pentru că ar oferi produse mai bune pentru sănătate, ci pentru că este o agricultură care poluează mai puţin mediul, în comparaţie cu agricultura intensivă. Aceasta este smnificaţia demersului european, fuga către o agricultură din ce în ce mai durabilă.
7. Evident, fără certificare, nu luaţi de bun tot ceea ce este însoţit de un carton scris cu carioca, "BIO", sau chiar din cele de la magazin. Dacă nu au sistemul de certificare european, de bine, de rău, cel mai instituţionalizat, sunt doar pretenţii neverificate de terţi.
Propunerea CE sună ca un îndemn ca fiecare în parte să fim grădinari bio. Adică noi să ne convingem în parte de binefacerea modului acesta de producţie. Sfaturile din broşura pe care o răsfoim împreună propun bune practici de mediu în agricultură, îngrăşăminte naturale, etc.
"Anumite comunităţi depun eforturi de acum înainte în plantarea şi gestionarea marginilor de drum şi a parcelelor pentru a promova biodiversitatea. Dacă această situaţie nu se aplică deocamdată în cazul dvs., sugeraţi serviciului competent aceste câteva principii uşor de aplicat: plantarea exclusivă a speciilor locale (pentru flori, cele perene necesită mai puţină activitate decât cele anualele), înlocuirea pesticidelor li îngrăşămintelor chimice cu echivalenţi biologici, utilizarea straturilor de gunoaie cu paie şi plante care să acopere solul pentru a limita apariţia plantelor nedorite şi pentru a reduce udatul, compostarea deşeurilor vegetale şi utilizarea compostului obţinut pentru a hrăni solurile începând de toamna, practicarea cositului tardiv, conservând unele zone cu adăposturi…"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu