(c) Gabriela Rapeanu, EDP |
Câte feluri de falsificare a mierii sunt cunoscute (la români)!? Daţi pagina şi veţi afla. Doar o scurtă poveste, însă, pâna la "deznodământ". De câte ori aţi cumpărat miere, v-aţi întrebat, citind eticheta, cine garantează că este o miere curată? V-aţi întrebat dacă mierea, de la tarabă, lângă care este aşezat un carton scris cu marker "miere naturală", este chiar naturală? Sper că nu sunteţi persoane foarte sensibile şi ca atare nu vă feriţi de adevărurile incomode. >>>>
Pentru că problema produselor alimentare/artizanale autentice este una serioasă în România (în măsura în care este nevoie ca mişcarea Slow Food să susţină producători curaţi, corecţi şi apropiaţi de consumatori) m-am întrebat. Acum circa 2 ani, cum anume să aflu dacă un produs zis şi "tradiţional", este corect făcut sau nu. Ca deobicei, aş putea avea ptr. dvs. o poveste lungă. Dar o scurtez. La Galaţi există facultate de industrie alimentară. Acolo se predă despre falsificarea produselor alimentare. Prin urmare, înţelegem că, pe măsură ce ies absolvenţi, avem în România răspândită atât cunoaşterea cât şi ştiinţa despre falsificarea alimentelor. Totuşi, suntem, după părerea mea, prost apăraţi. De ce? Iată în extrasul din carte a cărei copertă aţi văzut-o mai înainte, tabelul cu falsificarea. Eu am numărat 27 feluri de a falsifica mierea. Dvs. câte?!
(c) Gabriela Rapeanu, EDP |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu