sâmbătă, 18 ianuarie 2014

România agro-alimentară și veșnicia periferiei

Anticariat ARTIS
"Exportăm furaje concentrate în loc de unt și brânză" se constata în 1939, în Revista Laptelui (mulțumiri anticariatului ARTIS). Azi ne întrebăm și întrebăm și autoritățile, care este proiectul românesc în domeniul agriculturii și al industriei alimentare? Să fie România "grânar" al Europei sau nu? În locul acesta strâmt din internet, în care vă aștept zilnic cu o idee-două despre hrană, gastronomie, am scris zilele trecute despre o nouă victorie cu care se laudă țara și mai ales Ministerul Agriculturii: România, exportator fruntaș de materii prime agro-alimentare. EU NU CRED CĂ TREBUIE SĂ NE BUCURĂM! Importăm produse agro-alimentare, în schimb. România trebuie să țintească a deveni un exportator de primă mână de produse agro-alimentare cu valoare adăugată. 
Acesta ar trebui sa fie obiectivul nostru, după câteva decenii de agricultură. Ne comportăm de parcă am lua de la capăt istoria agriculturii românești, de la momentul 0. Momentul imediat după Primul Război Mondial. Iată ce se scria în Revista Laptelui cu 60-70 de ani în urmă. Retorica noastră a rămas aceeași. Nu ne ridică asta semne de întrebare cu privire la ce ce aspirații avem? Și mai ales la faptul ca politica publică în domeniul agriculturii a rămas la nivelul ambițiilor de acum 70 de ani? Mai bine spus că nu există o viziune națională, ci doar scheme europene?



Niciun comentariu: