Mâncăm sau aruncăm?

Se spune adesea că este nevoie de hrană.   Că prețurile cresc și răspunsul ar fi creșterea producției de alimente. Că România ar avea oportunitatea de a deveni un producător de hrană. Însă nu se știe foarte mult despre faptul că la nivel global una din abordările legate de agricultura și producția de alimente este cea cu privire la risipa de alimente. Putem vorbi de creșterea producției de alimente, dar ce ne facem cu risipa de alimente. Estimările diferă, dar oricum ele ne arată că fenomenul risipei de alimente este masiv. Circa 28% din hrana produsă global, ajunge la groapa de gunoi. Industria agro-alimentară este pe locul al treilea ca poluator, la nivel global, prin emisiile de CO2 eliberate în natură. Iar cantitatea de apă aferentă acestei pierderi este și ea o mare problemă. Filmul pe care vi-l propun este realizat de FAO, Organizația Națiunilor Unite pentru Hrană. >>>>>

Pare caraghios să vorbim de risipă, nu? Însă dacă luăm pe rând părțile implicate, ne dăm seama că fiecare poate face ceva.

• Agricultorii să găsească metode mult mai productive și eficiente în folosirea apei pentru a produce materii prime pentru industria alimentară. În România se discută multe despre anticul sistem de irigații comunist. Dar nimeni nu se întreabă dacă el mai corespunde zilei de azi, dacă costurile operării lui sunt suportabile, nu de către contribuabil, ci de către agricultori.
• Retaileri să nu mai stimuleze consumatorii să cumpere mai multe decât trebuie, cu oferte 2+1. Nu râdeți, este în curs o politică europeană care forțează retailerii să își mai bage mințile în cap ăn privința asta.
• Ce se întâmplă cu alimentele expirate, v-ați întrebat vreodată? La noi în România, găsiți la un lanț de magazine, practicarea vânzării rapide. Produse alimentare cu 2 zile înainte de expirare, vândute la jumătatea de preț.
• Ce ar mai putea face retailul? Nu economate propagandistice, precum cele ale lui Marean Vanghelie. Ci magazine care vând produse alimentare în cutii bombate, șifonate, aproape de data expirării. În Occident există. Este o măsură justificată.
• Tot retailul poate să o lase mai moale cu legumele și vegetalele care nu sunt pe măsura standardului, că sunt prea mici, prea urâte.
• Iar consumatorii, când merg la restaurant, să fie mai responsabili, să nu comande porții mai mari decât pot mânca. Și restaurantele să ofere doggy bag, resturile să fie luate acasă, la pungă, de clienți.
• Și acum filmul, vă rog.