Probabil că Iulian Duțu o să spună că așa îmi trebuie și să nu mai încerc niciodată. Am folosit un premix de la Dobrogea, niște drojdie expirată de 2 zile, de la Pakmaya. Am crezut că îmi merge. Mai bine de mână, nu? De fapt ceea ce vedeți ca miez, nu este suficient de copt. Iar partea concavă este cea de deasupra, nu invers, cum v-ați aștepta.
Slow Food // e c o g a s t r o n o m i e // d e z v o l t a r e d u r a b i l ă
duminică, 30 noiembrie 2014
Am gatit a la Gordon Ramsay, brunch mexican sau pe aproape
Am văzut la TV Paprika un preparat realizat de Gordon Ramsay. Brunch mexican. Adică un breakfast bogat așa cum îmi place și mie. Am aproximat și eu: o tigaie cu ulei încins, niște ceapă prăjită, peste ea fâșiuțe de bacon. Am adăugat fasole roșie gata de mâncat, în suc propriu. Peste asta, am pus niște roșii bucăți în sos tomat. Am lăsat la scăzut circa un sfert oră, am aruncat peste niște sare, doi ardei iuți conservați în oțet, tocați mărunt. În compoziție am lăsat la fiert două felii de pâine țărănească prăjită cu o seară înainte. Am spart și două ouă de găină, lăsate la fiert și închegat. Am mai fiert și apoi am pus în farfurie. Am adăugat trei fâșiuțe de morcovi, o ciupercă în două. Aaa, era să uit, la început am prăjit și o cepșoară mică lângă bacon-ul feliuțe-feliuțe. Dar deja vă spusesem asta.
@DigiLifeTVRo Ce nu au reusit Dedemand, Practiker, Hornbach in Egipt, Lazuli Lodge
Lazuli Lodge. Incredibil. În România au fost distruse localități întregi, cu case pe stil nou, din materiale contemporane, ieftine, de la Dedeman, de la Praktiker, de la Hornbach, name it. Profitul lor a fost și este distrugerea tradiției locale de construit, renovat și amenajat. Sau despre inepția din "agroturismul" românesc.
Am urmărit un documentar la DIGI Life, despre interioare (filmul l-am inclus în articol). Așa am aflat despre Lazuli Lodge. Un complex de cazare, tradițional, construit lângă o oază. În Egipt. De ce la arabi, la egipteni, se poate?
- Construcție din materiale locale, lut, lemne, vegetație, pentru mobilier, decorațiuni.
- Ecologic, fără curent electric, fără generator de curent.
- Cu piscină din izvoare subterane.
De ce la noi de 25 de ani este distrusă arhitectura țărănească locală, prezervarea ei fiind mai degrabă excepția?
De ce a fost pervertit conceptul de agroturism și de ce se tace în complicitate?
De ce ne autodistrugem valoarea care ne diferențiază de ceilalți europeni?
sâmbătă, 29 noiembrie 2014
vineri, 28 noiembrie 2014
Eu sau Jamon de Huelva DOP?
Un selfie cu posterul unui icon carnurilor......la Salone del Gusto, Torino 2014...DOP cu bani de la UE (MADR se aude?) cu suportul autoritatilor regionale (in cazul gemului de la Topoloveni, efortul antreprenorilor i-a durut in pix pe cei de la CJ Arges..)
Renewable, biodegradable, compostable
Nenumărate calități de mediu ale unui ambalaj, la Terra Madre. Compostabil deci poate fi folosit la niște îngrășământ de flori. Biodegradabil, evident, deci nu mai ajung la groapa de gunoi, ci dispare. Și refolosibil. Asta este din călătoriile mele. Și voi puteți vedea asta. Dacă vă înarmați cu paradigma Slow Food.
Trei Slow Food la Torino 2014
Un selfie cu Marta de la Slow Food Turda, cu Vlad de la Slow Food Baia Mare, cu Adela de la Slow Food Iași. What a wonderful event. Terra Madre și Salone del Gusto 2014. Vreți să știți care sunt conviviumurile? Căutați AICI.
Veți mânca gândaci? Salone del Gusto
Una din dezbaterile la care am asistat la Salone del Gusto a fost aceea despre gândaci, viermi și proteine. S-a discutat pe bune pentru că este un curent de food, alternativ. Una din soluțiile la problema hranei pentru o omenire în creștere numerică. Doar că Uniunea Europeană încă nu a reglementat acest tip de hrană, ce tipuri de gândaci și viermi, ce trebuie evitat. Gen. Luată prin surprindere.
Floarea-n bucate, din inima Transilvaniei
Ați citit Floarea'n bucate? Cu Mircea Groza și Jonas Schafer. Două personaje interesante. Mircea, un țăran din Valea Almășului, de la Cund. Și un german de la Hamburg, Jonas Schafer, care a creat un loc gastronomic, Valea Verde. Pe Mircea l-a cunoscut, pardon!, l-am întâlnit la Terra Madre 2014. L-am reîntâlnit la aniversarea Fundației ADEPT. Mă rog, teoria celor șase grade de despărțire, explică asta. Ideea este că Mircea Groza și Jonas Schafer sunt personajele unei cărți, co-finanțate din programul comunitar european CULTURA (ciclul trecut, 2014-2020). Sunt acolo niște rețete minunate, incredibile. Continuăm.
joi, 27 noiembrie 2014
Parteneriatul European pentru Inovare
Este vorba despre agricultură și inovare. Nu despre agricultură productivistă. În timp ce unele state pariază pe cantitate, altele, prin Comisia Europeană, pariază pe inovare. Un concept avansat de cooperare, introdus de echipa Cioloș în reforma Politicii Agricole Comune, ia avânt. Iată platforma parteneriatelor EIP-AGRI. Poate iese ceva. Probabil că vor fi și bani europeni.
Ce învățăminte politice am tras de la Food Bloggers 2014
Eu nu sunt un food blogger ci un slow food blogger. Este nișa nișelor, un fel de food blogging etic. Pentru că Slow Food este de fapt o abordare anti-sistem a problemelor hranei și înseamnă folosirea acesteia ca armă politică. În favoarea gastronomiei contra globalizării hranei.
La subiect. Nu, nu am vorbit la această conferință, ci la alta. Poate că ediția viitoare, voi reuși să propun un subiect la ediția a II-a, mișcarea Slow Food. Cum conferențiez eu la scena deschisă AICI filmat la Intercontinental.
However, la FB Conference m-am întâlnit cu vechi sau noi cunoștințe: Cristina Mazilu, Adi Hădean, Marius Tudosiei, Cristi Manafu, Adrian Iana de la Divan, Oana Mehedinteanu de la România Culinară, Silvia Jalea de la GMP PR, Chef David Contant, Oana Bulancia de la 100% Românesc, Maria și colegii ei factotum de la EVENSYS, Oana Coanță de la Bistro dell'Arte din Brașov și Slow Food Țara Făgărașului. Cu Nina Erena de la Solaris. Nu în cele din urmă, cu Tea Vasilescu, pe drumul către o familie mărită.
Pe Adi Hădean l-am provocat la o discuție despre proiectul său educațional și filantropic, de educare a unor copii în meseria de bucătar. Acesta ar fi fost un subiect bun de discutat. După ce gătim bine, ce anume facem pentru ceilalți? Am discutat cu Codruța și despre Iulian Duțu și despre Slow Food Baia Mare. Cu Oana Mehedințenu, despre suportul ei pentru proiectul România culinară și emoțiile ei de-a fi prezentă la Conferința Food Bloggerilor. Cu Oana Coanță despre plăcuta și obositoarea povară a unui bistrou de calitate la Brașov. Cu Andrei Iusut și cu Silvia Jalea despre meritele unui proiect de excepție, Divan. Cu David și Oana Bulancia nu am apucat să discut prea multe, deși aș fi vrut. Iar cu Răzvan Exarhu despre linia fină, dorită sau nu, între food și alimentație industrială. Re-inventarea hranei țărănești sau românești, o arheologie aproape imposibilă.
Deci. O supriză a sfârșitului de an a fost deci evenimentul organizat de EVENSYS, cu suportul partenerilor săi: conferința Food Bloggers. EVENSYS, se știe, leagă activitatea online de cele ce se întîmplă offline, pe mai multe industrii, de mai mulți ani. Cum remarcă Cristian Manafu, cel care conduce echipa EVENSYS, agregarea unei masse critice a blogurilor culinare a determinat aventura organizării unei conferințe.
Ce înseamnă acest eveniment:
-a luat amploare nișa online a blogurilor axate pe domeniul culinar, creșterea fiind semnificativă în volum cu o calitate peste medie;
-pivotul semnificativ unificator al acestor bloguri, este descoperirea sau redescoperirea hranei, prin gătitul acasă;
- redescoperirea hranei de către tineri, sala a fost plină de tineri până în 35 de ani, ei fiind preocupați de hrană dar și de exprimarea prin ea;
- uimirea că acești tineri se reîntorc la cratiță, deși ei sunt parte din cultura fast-food;
- această conferință adaugă un petic valoros, un patch, peisajului pe care l-a deschis mișcarea Slow Food cu 7 ani în urmă prin Târgul Țăranului, continuată cu mișcarea cultă de renaștere a produselor tradiționale, competițiile Master Chef și acum conferința bloggerilor culinari;
- componenta etică a hranei a lipsit, dar ea va veni cu timpul, este important ca bloggerii culinari să vadă în hrană un instrument de educație, nu doar o plăcere a artei pentru artă, ci hrana ca instrument social...
Tudosiei, Mazilique, Hadean, Codruta |
Painile Codrutei |
Painile Codrutei |
Codruta care face paine |
Hadean |
The room... |
miercuri, 26 noiembrie 2014
ADEPT de 10 ani
Et in Arcadia ego! Evident nu sunt un adept a ceva sau altceva, așa, fără scop. Dar o aniversare a primilor 10 ani de activitate ai Fundației ADEPT ?
În România ultimilor 25 de ani și mai ales a ultimului deceniu, o puternică mișcare de dezvoltare rurală a prins rădăcini, cu puțin timp înainte de aderarea României la UE.
De ce este importantă munca echipei de la ADEPT azi la bilanț ?
- Puțini știu, dar gemurile transilvane, gemurile săsești care au dat naștere un trend național și de masă, de la Saschiz au pornit și de la un concept valorizator bazat pe principiile mișcării Slow Food;
- Activarea Transilvaniei ca leagăn al biodiversității, s-a născut din interacțiunea proiectelor ADEPT cu cele ale lui Charles, HRH Prince of Wales;
- Dezvoltarea mișcării Slow Food a avut un imbold și din puseurile date de implicarea ADEPT;
-Teme precum pajiștile High Nature Value au fost folosite din politica europeană în cea națională, în PNDR, de către ADEPT;
- ADEPT este un actor important în Comitetul de Monitorizare al PNDR;
- Și multe altele....o selecție extrem de subiectivă....
Felicitări ADEPT, puține alte organizații au influențat viața satului românesc pe termen lung, precum voi.
Felicitări ADEPT, puține alte organizații au influențat viața satului românesc pe termen lung, precum voi.
Marți seara, 25 noiembrie 2014, am avut prilejul și privilegiul să mă văd cu amicii de la ADEPT. Și amicii lor care sunt și ai mei. Montajul și efortul lor au fost pe măsură. La Clubul Țăranului Român, o scenă de eveniment, pregătită acolo unde de obicei sunt mese. Câteva panouri cu ecran de proiecție, prezentând proiectele lor flagship.
10 ani de ADEPT, Catalin Stefanescu |
Cătălin Ștefănescu, maître d'honneur.
Hrana asigurată din proiectul lui Mircea Groza și a lui Jonas.
Asta cred ca este imaginea capturata de mine la Torino |
M-am întâlnit cu Ben Mehedin, coordonator de proiect la ADEPT, cu Cristi Gherghiceanu, manager ADEPT, cu Tina Călugăr, director executiv GAL Târnava Mare, cu Anca Călugăr Dalmasso, cu Tincuța și Dan Cișmaș (țăranii ecologiști de la Ferma Țopa), cu primarul din Saschiz, dl. Șoaită. Cu Carmen Praja și Angela Filote de la Reprezentanța Comisiei Europene. M-am mai văzut cu Viviana Vasile de la RNDR, cu Clara Ungureanu de la MADR și dl. Mihai Herciu de la PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală). Cu cine a fost minunat să mă văd? Cu dl. Răzvan Voiculescu, fotograful de proiecte culturale. Cu Ionuț Sibian de la FDSC (Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile). D-na Gerda Gherghiceanu, legenda din Saschiz, a fost și ea prezentă. Nu a lipsit Nathaniel Page, mentorul Fundației ADEPT. Și am avut norocul să fac cunoștință cu Răzvan Exarhu. Cu dl. Dorel Șandor am vorbit, după 25 de ani, despre cum săream pârleazul din clădirea Guvernului în aceea a MAE, la asaltul minerilor asupra Palatului Victoria, în 1990.
Scuzati lumina, asta nu a fost potrivita, au pus lumini roz.... |
Cautati in YouTube Art of DAR |
Tiberiu Cazacioc si d-na Anca Calugar Dalmasso, Casa de pe Deal, Saschiz |
Ben Mehedin, Fundatia ADEPT |
Mircea Groza, Catalin Stefanescu, Jonas |
El |
Primarul Soaita, comuna Saschiz |
Echipa restransa, Fundatia ADEPT |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)