Ziua Recoltei ca la români, 15 octombrie 2013

În căutarea nivelului de educație gastronomică, am dat o raită prin piața Enescu, pentru a fii surprins cu saltul imens de la festival la carnal. În circa 6 ani, deși s-a încercat în țară ridicarea gastronomiei locale, se dovedește că nivelul adesea rămâne tot acolo, mai jos, oricât ne-am strădui, chiar în București. Notă proastă pentru orașul capitală.

Ce am văzut prost, pe scurt deși se vede cu ochiul liber (că bun nu mi s-a părut nimic):

1. Doar un exemplu. Vin la PET, cu butoaiele, doar cu o indicație privind soiul, fără o distingere clară a producătorului, fără o marcă, o indicație geografică, fără casă de marcat. O notă proastă pentru atentatul la educația consumatorului cu poșircă.

2. Amestecul obișnuit de căciuli, sutiene, gablonțuri, cu kurtos-kolacs, cârnați și raci. Un bâlci incredibil, pe care, poate acesta este meritul, nu îl poți vedea la Paris, Londra sau Istanbul. 

Am intrebat de ce au culoarea rosie

Ingrediente naturale? Cine garanteaza? Gogoși tradiționale moldovenești? Chiar

Vin nobil de casa, adica? In PET-uri fara eticheta?

Lumea este vesela, se vinde bine marfa fara eticheta, fara indicatie geografica

Vanzatorul garanteaza ca este un vin, nu?

Produse din carne penibile ca sortimentatie

Aceeasi pastrama aruncata la liber pe o tava, la vedere

O varietate de placinti de origini si structuri dubioase

De bine de rau, unii au investit in tehnologie bani grei ca sa respecte niste conditii

O rotativa de fript, mai improvizata nu se putea

Asta da, gatitul pe asfalt, in mijlocul orasului Bucuresti

Must direct dintr-un dispozitiv dubios, din vase, ca acasa

Publicul este multumit, daca asa ceva se organizeaza, de ce sa nu mancam

Seamana locul asta cu Cernica, cu Pustnicu, cu tot ce inseamna sarbatori campenesti...dar ce legatura are asta cu orasul Bucuresti?

Tarani, netarani, ciupilica pretins taraneasca din Oas, merge la orice tip de ocupatie legata de gratar

Scula a insemna ceva investitie

Dar racii luati cu mana?