#Ciolos, Delta Dunarii, Agerpres si eu. Si ITI

Mulţumesc Luisiana Bâgea pentru că ai memorie jurnalistică. Am fost şi eu acolo, când dl. Cioloş a spus, în jurul mesei rotunde, că se poate folosi abordarea multisectorială pentru problemele din Delta Dunării. Era la vremea aceea o pledoarie mai veche, a noastră, de la grupul Asociatia "Ivan Patzaichin-Mila 23", ca să fie tratate integrat şi nu haotic problemele locale. La doi ani după, se naşte ceva. Instrumentul Teritorial Integrat. ITI. Citatul din ştirea AGERPRES: "Inițiativa înființării a fost făcută publică în luna septembrie a anului 2012 de comisarii europeni pentru Agricultură și Mediu, Dacian Cioloș și Janez Potocnik, care, în timpul unei vizite în județul Tulcea, au declarat că populația din comunitățile izolate din Delta Dunării se poate dezvolta printr-o abordare multisectorială și multifond."

Teodor Frolu

Ivan Patzaichin

Ponta, Ciolos, Constantin, Plumb, Potocnik

Brânza la doză de la #HOCHLAND

V-ați luat doza de brânză? Astăzi, dacă aţi gustat câte ceva de vară. Înainte de a pleca la lucru. La birou. Probabil că aţi desfăcut şi doza de telemea. Brânză telemea la doză? Hmmm, cei de la marketing și de la publicitate au căutat un nume pentru recipient. Demult. Brânza la cutie, după părerea mea, este la cutie și la nu la doză. Ați putea vorbi, de exemplu, despre lapte la TETRA PAK? Nu, mai degrabă lapte la cutie. Dar, chinul celor de la vânzări, de a segmenta oferta, ne arată. Că #HOCHLAND a ales ca singur diferenţiator, USP, modul de ambalare. Nimic altceva. Este straniu. Pe de altă parte, vedem cu acest exemplu că sărăcia ofertei de brânzeturi româneşti, te aduce aici. Ce poate fi diferit între o telemea şi o altă telemea? Industria alimentară, atât poate, ambalajul! Dacă însă ar fi vorba de producție de brânză de calitate, ar trebui să creeze o legătură cu locul de origine, adică cu indicația geografică. O telemea dintr-un anume loc al țării, cu o anume pășune și din laptele anumitor rase de animale, specii locale, ar fi altceva. Nu o brânză la cutie. 

Noi teste cu tradiţionalitatea: moara GHIONEA

Este ora 8:00 şi pornim la drumul zilei cu un subiect legat de pâine. Ghionea? Ghionea! Un loc de amăgit consumatorii sau o ofertă onestă de preparate fără conservanți, fără coloranți artificiali, fără...etc? Pe Calea Moșilor se pregătește un loc. Partea cu moara mi-a plăcut. Evident este o moară de altădată. De ce este folosit acest simbol ca să acopere o moară industrială din zilele noastre? Pur și simplu. Dar este simptomatic că o companie mică de panificație și brutărie, tocmai de la Brăila, atacă Bucureștiul. Este și semnificativ efortul lor de a crește, peste Brăila. Are legătură cu sortimentația, mai scumpă și de calitate? Sau poate au o capacitate prea mare și doar București ar fi o sursă de cash? Nu știm. Cert este că le va fi greu. Cu atâta evaziune fiscală în capitală, este greu să te lupți. Mai sunt și altele. Faptul că supermarketurile fac și ele panificație. Etc.

#CARREFOUR, #CORA, #LIDL, #METRO, #KAUFLAND: Sănătate, că-i mai bună decât toate

Este ora 8:00. Francezii o fac bine, foarte bine. Dar nu știu ce preferați. Dacă ne -am putea alege modelul de societate, către extremele societale. Am putea avea un stat căruia să nu îi pese de cetățenii săi sau un stat care să ia de ici, de colo, și să intervină în viața cetățenilor săi? Desigur mă gândesc la hrană, alimentaţie, şi corolarul acestora, sănătatea publică. Este bine ca statul să se bage în viaţa ta, să îţi spună ce este bine să mănânci, câtă mişcare să faci, etc.....? Sau să te lase pe mâna industriei alimentare şi a conglomeratului agro-industrial? Sin colecția mea de cărți, una publicată de autoritățile franceze, care te apără și te îndeamnă, pe vârste, genuri, ce și cum să trăiești. Nu mă amăgesc cu privire la efectul, doar al acestei intervenții. Dar măcar compar cu lipsa de preocupare a statului român. Care deși se bucură că are agricultură și un pic de industrie alimentară, nu se ocupă și de revers, de ce anume mănâncă românii.  Și mai este ceva. Accesul la alimente gata preparate, ne-a rupt de modul de alimentare tradițional. O carte precum cea prezentată, îl aduce pe contribuabilul francez la un mod de viață mai slow. Exact! Slow life.

Sucurile de fructe, de la nisa la mainstream banal

Cu cinci ani în urmă când apăreau primele sucuri de fructe la piețele volante, erau o raritate și o încântare. Așa am cunoscut niște oameni deosebiți, care se ocupă de sucul de mere de la Valea Mare, Pravăț. În continuare ei au rămas la fel și vă recomand Valea Mare. Anii au trecut și nișa a fost atacată de mulți alți antreprenori. Regretul meu este că aproape toți își propun să treacă de la producție artizanală la producție industrială. De ce oare și cine îi învață că succesul este în producția industrială. Niciodată un suc de fructe făcut ca acasă nu va putea fi scalat la cantități de supermarket, fără să i se altereze conținutul. Cred că este drumul spre insucces și o lipsă de respect față de consumatori. Adică să păstrezi marca dar să vinzi sub acoperirea ei un suc de fructe industrial ce odată era artizanal. Cum arată acum o nișă ce acum 2 ani nici nu exista?

Festina lente la Torino

Salone del Gusto si Terra Madre. La Torino. Patru zile de încântare gastronomică. Ne vedem acolo? Detalii aici. 

Meniu de restaurant comunist

Iată că vă ofer ce v-am promis. Pagini de interior din catalogul de prețuri. Mergeți la un restaurant care pretinde că vă oferă bucătărie românească. Și comandați ce se putea comanda, mă refer la pricepere profesională, ca pe vremuri.

Alimentatia in scoli: CE publica un studiu privind politicile statelor membre

Am participat la o discuție la nivel de instituție publică, cu privire la consumul de fructe în școli. Și am reclamat că trebuie creată o politică sectorială, agricultura, sănătatea, educația și cultura, pentru că lanțul alimentar nu înseamnă numai cultura mare. Ce mâncăm, calitatea, este răspunderea mai multor instituții. Evident, vorbeam despre rachete. Ce fac birocrații de la Bruxelles? Se ocupă și cu așa ceva.

Ne vedem la Torino in octombrie?

Salone del Gusto si Terra Madre. La Torino. Patru zile de încântare gastronomică. Ne vedem acolo? Detalii aici. 

Gazpacho de capsuni, polonezii şi ideile lor

Nu sunt polonezii cei mai originali. Dar în comparaţie cu ceea ce am aflat-cunoscut în ultimii ani de când sunt interesat de gastronomie, făcând ordine în bibliotecă. Am găsit în biblioteca mea, o broşură editată de Polonia. Ce credeţi că au făcut, cu mândrie, ca să marcheze identitatea lor culturală, acum nişte ani, când deţineau preşedinţia Uniunii Europene?

Revolution in #French #food, #restaurants. New quality sign...

Un articol comentariu dedicat lui David Contant şi echipei lui. Titlul este,  în alte cuvinte: o nouă revoluție în restaurantele franceze. Semnul despre care v-am scris în 18 iulie a.c., iată-l. Este simbolul afișat de mai multe restaurante franceze, înrolate într-un program protest, de marketing, dar de bun simț. Un semn indicator, afișat la restaurante, care ne spune că preparatele servite sunt gătite chiar acolo la restaurant, din materii prime brute. Nu din materii prime congelate. Imaginea în articol, ca să mă credeți. 

Communism, ce se mânca pe vremuri la cârciumă

Ce se mai găseşte în biblioteca mea? Catalogul de prețuri din alimentația publică. Socialistă? Nu chiar. Mai reveniți în blog să vedeți, că, da, era penurie, era reglementare, dar parcă exista diversitate la restaurant. Acum bucătăria românească este săracă în meniu. Este adevărat că avem bucătari făcuți la polonicul de seară. Care sunt Master Chef dar habar nu au să gătească bucătărie românească. Aia de la Radu Anton Roman citire.

Codex Alimentarius și plantele medicinale

"Safe, good for everyone?" Codul ăsta, Codex Alimentarius, o mega-conspirație de 50 de ani, gestionată de jde de mii de organisme la nivel planetar, sub pălăria ONU/WHO/FAO, insistă să stabilească (de fapt chiar a stabilit) reguli de punere pe piață pentru, să zicem, ceaiul de coada șoricelului. Ceva de genul: dacă planta pentru infuzii, coada șoricelului, nu este atestată, validată, verificată de Agenția Națională a Medicamentului, că are avea efecte terapeutice...

Brânzeturi cu carte

Nu strică niciodată să afli mai multe despre ceea ce mănânci. Mai ales dacă citind, citind, citind, înţelegi că dincolo de prezenţa gustoasă dar halucinantâ a brânzei telemea fermentată, pe lumea asta există şi alte brânze. Ce vreau să spun este că la români, brânzeturile maturate, vechi, cu mucegai, sunt puţine. Lipsesc cu desăvârşire. Ar trebui să fim realişti şi umili. În Encyclopedia of Cheese (imaginea nu este potrivit atașată), cumpărată (costă puțin) de la olibrărie de vis-a-vis de spitalul Colțea din București, singura brânză de calitate, pe merit, a românilor, este

Carlo Petrini despre Slow Food si Terra Madre

GMO Inside: #MONSANTO, #PIONEER, retragere cereri OMG

Nu este pe surse ci este oficial. #MONSANTO, #PIONEER au mai retras din lista de aprobări a UE, încă patru cereri pentru varietăţi vegetale OMG. Au mai rămas 9. 

Unde sunt germenii voștri?

Cineva,ne-a făcut un pustiu de bine, nouă ignoranţilor, ca să ne arate (în cazul în care ne cade mâncarea pe jos în bucătărie și nu ne aplecăm suficient de repede să o ridicăm) care sunt, de regulă, cele mai murdare locuri din context. Slow food, dar nici chiar așa. 

PS: Poate nu aveţi o bucătărie de fiţe, dar măcar ţineţi curăţenie.

Hai cu blueberry, ca ne intrec americanii

Cât costă somonul în America

Somon sălbatic, regal, adevărat. Se pune întrebarea etică, este bine că îl apreciem?

Pesticide în pâinea din România?

Pe marginea unei știri despre pâinea din UK. De aici. Așadar: cum stăm la pâinea autohtonă, cu reziduurile de pesticide, care este nivelul lor ? Cine verifică asta ? Dar verifică ? Și dacă stăm bine, de ce producătorii nu se laudă cu un nivel scăzut al pesticidelor ? De regulă când aflu despre un mod diferit de abordare a problemelor culinare, ale hranei, în altă parte a Europei sau lumii, mă întreb. Mai ales când acele abordări pun sub semnul întrebării, anumite scăpări. Una din acestea fiind că ne-am îndepărtat de producție și nu mai întrebăm, oare ce și cum se produce această pâine ieftină? Dacă este ieftină, mai este şi corect preparată?

NEW! Home #cooking in #French restaurants

Francezii au lansat un nou semn culinar. Care este afişat la restaurantele care oferă mâncare gătită, ca acasă. 

Capitalistii de la Whole Foods Market cheama copii la cursuri

O companie de renume din America, Whole Foods Market, cel mai mare aprozarist american, organizează școala pentru copii privind mâncarea sănătoasă. Oricât de discutabil ar fi conceptul (ce anume este sau nu este sănătos), este bine că educația gustului este un teren deschis. Câte piețe publice de legume și fructe din România organizează așa ceva? Câte lanțuri de retail care pretind că aprovizionează de la producători români de legume și fructe, fac așa ceva?

Propaganda pro-OMG de 1,4 miliarde dolari

ALTERNET MEDIA: În SUA, companiile din industria OMG au cheltuit 1,4 miliarde dolari în campanii de publicitate. Mai ales ca să demonteze "isteria" pro-produse ecologice.

Laura Laurentiu propune Retete ca la mama

Dacă vă jucați cu Android, Google Play sau Play Store. Și dacă ați revenit aici pentru că descoperiți ceva interesant, încercați și aplicația despre gătit a Laurei Laurențiu. Atenție, nu o cunosc, dar domeniul aplicațiilor electronice pentru micile pasiuni culinare, merită atenția mea și a dvs. Așadar, încercați pe "propria piele". Ce nu mi-a plăcut? Că este purtătoare de reclamă, fără să fii anunţat. 

Ugly tomatoes, tasty tomatoes

Tomate organice/ecologice din semințe tradiționale. Tomate inimă de bou. Nu, nu în România. Pentru că în România producătorii de legume cresc numai roşii de un singur fel, toate perfecte şi rotunde. Ei pretind că aşa cere piaţa. Au completat românii cereri în scris? Iată cum un retailer de legume și fructe american ne invită la roșii de toate culorile, urâte și diforme, ca pre vremuri. 

Lobby agroindustrial la Capitoliu

Stiți, Capitoliul este sediul Congresului american. O organizație nonguvernamentală, probabil una din numeroasele care funcționează ca un watchdog, a numărat banii, nu ouăle, cu care contribuie lobby-ul agroindustrial american la campaniile electorale locale. Sumele au ajuns până la peste 600 de milioane de dolari în ultimii 20 de ani, cu o creștere de 70%. Determinată și de politicile tot mai conforme cu mediul, sustenabilitatea, ce par a se arăta la orizont în America.

Inghetata ricotta de casa

CE împotriva supermarketurilor, de ce nu chiar guvernul Romaniei?

Marți, 15 iulie, Comisia Europeană va adopta o comunicare care încurajează statele membre să găsească modalități de îmbunătățire a protecției micilor producători și a vânzătorilor cu amănuntul împotriva practicilor neloiale ale partenerilor lor comerciali, care sunt uneori mult mai puternici. 

Sa traiasca coacazul

Coacăz? O țară de la vest către care, atunci când este vorba de eficiență, ne uităm la parametrii agriculturii sale. Eei, uite că sunt și nuanțe. Ministerul American al Agriculturii adică USDA sau poate DG Agri al Europei, scoate în evidență locul I al statului Maine, pe toată SUA în ce privește. În România, MADR laudă public culturile fructe de pădure ? Nu căutați, la noi agricultura industrială este la mare preț. 

Omagiu de 14 iulie: Ziua Nationala a Cartofilor Prajiti Frantuzesti...

Top subventii PAC: #Cotnari, #ROMPAN, #TCE 3Brazi, #FNGC

După calcule neoficiale, cine sunt cei care iau cele mai multe subvenții de la UE, pe PAC, în România? Pentru un răspuns simplu, trebuie muncit mult. Deşi există date cât de cât publice, referitoare la plata subvenţiilor către fermieri, analiza lor, fără să intri în discuţie cu autorităţile pentru a obţine fişierele într-un format abordabil și prelucrabil, nu este la îndemână. Există organizații în Europa, precum consortiul EU Farmsubsidy.org care au organizat ad-hoc, sisteme de prelucrare a informațiilor. Răspunsul? Cine ia banii?

Balotul de paie și retailul reinventeaza "țărănismele"

Retailul suferă uneori de iluzii. În studiul meu de caz, ilustrat, se vede cum încearcă să creeze iluzia unei oferte de produse de tip artizanal, ce provin de fapt din producția industrială. Cu nişte baloţi de paie. Help!

Agricultura industriala si justificarea nevoii

Citind cu amuzament despre încercările MADR de a face ceva, cu un grup de lucru, începând de anul trecut 2013, cu privire la risipa de hrană, am mai răsfoit încă odată raportul oficial al UE. Oamenii se chinuie să se afle cum pierd ei materii prime. Doar faptul că oferă 3 cârnați la preț de 1, se vede cu ochiul liber că este unul din motivele pentru care se pierde hrană, la consum. 

Este strigător la cer faptul că, în spațiul public agricultura industrială și avocații securității alimentare, cer subvenţii care se duc în lanţul alimentar, dar nimeni, aproape nimeni nu le cere responsabilitate socială. Cum este posibil ca în lanţul de producţie să se piardă atât hrană? Și de ce să contribuim la profitul lor, pentru ca, chipurile, ei să potolească foamea mondială? Cauzele sunt altele, raportul le spune.

RAPORT referitor la evitarea risipei de alimente: strategii pentru creșterea eficienței lanțului alimentar din UE (2011/2175(INI)

....Întrucât în fiecare an în Europa o cantitate tot mai mare de alimente sănătoase și comestibile – conform mai multor estimări, până la 50 % – se pierde de-a lungul lanțului alimentar, inclusiv până la consumator, transformându-se în deșeuri....

Nou DOP: #Charolais

Gata, #Charolais este recunoscută ca brânză DOP. Brânza de capră „Charolais” se caracterizează prin complexitatea aromelor sale, prin densitatea pastei sale de culoare crem și prin textura sa moale, fină și netedă. Are un gust pronunțat, cu note vegetale (iarbă, fân, paie proaspete, ciuperci etc.), de fructe uscate (alune de pădure) și de unt, care vor apărea în cursul celor cel puțin 16 zile necesare pentru a fabrica și a matura brânza „Charolais”. Deci.  Ce brânză românească se poate ridica la această descriere poetică? Telemeaua?