Ce aș putea spune despre Adrian Sârbu ?

Este probabil un lucru comun să te întrebi, Adrian Sârbu legendă sau mit ? Mogul sau antreprenor ? Vizionar sau manager dictator ? Asta este astăzi, mai multe persoane în una. Este vorba de peste 20 de ani de activitate în politică și media, între politică și media. După ce am citit articolul lui Iulian Comănescu despre Adrian Sârbu, am început să re-țes ideile despre dl. Sârbu. Oare ce era el înainte de decembrie 1989, mai ales ce fel de om ? Cum erau filmele pe care le lucra pentru studioul cinematografic Alexandru Sahia ? Ce subiecte abordau ? Era el un talent regizoral ? Care era locul său în lumea documentariștilor ? Unde funcționa o ierarhie valorică, ce a dat maeștri documentariști dar și regizori de film artistic, și profesori. Cea mai spectaculoasă expresie a lui Adrian Sârbu, pentru mine, a fost clipul de recrutare de personal pentru Consiliul pentru Reformă și Relații Publice al guvernului României, din 1990. Erau imagini luate din helicopter, în zbor deasupra pieței Victoriei, cu un mesaj înălțător, pe măsură. La selecția de personal am fost examinat de Rodica Georgescu, cumnata prim-ministrului Petre Roman, de George Marinescu (odihnească-se în pace!). În cadrul CRRIP exista un departament pentru presă și comunicare, șeful CRRIP era Adrian Severin, iar șefii de divizii erau Rodica Georgescu, Dorel Sandor, Vladimir Pasti, etc. La vremea aceea dl. Sârbu a fost implicat într-un scandal cu cote de hârtie de ziar, în care s-a contrat cu Petre Mihai Băcanu. Practic lui Sârbu i s-a pus în cârcă faptul că ar fi cenzurat accesul la hârtie, ziarului de opoziție, anti-fesenist, de la acea vreme, România liberă. Ca urmare a presiunii publice și politice (sau pentru că era ocazia potrivită?), Adrian Sârbu a plecat de la guvern. De aici încolo începe poveste mea și a altor colegi de generație. Și povestea lui Adrian Sârbu. A fost mai întâi Curierul Național (n.1991), un proiect pus pe picioare de el, cu frații Păunescu, apoi Mediafax (n. 1991). Mi-aduc aminte că primeam patru pagini, frumos tipărite, la birou din buletinele Mediafax, ceva ireal la acea vreme. Când Agerpres produce informație la greu, Radio România- RADOR testa livrarea de informație prin Internet (în 1992), era o luptă grea, în coasta industriei comuniste de știri de agenție. Am avut apoi parte de o întâlnire la un ceai cu Adrian Sârbu, în 1992, când mi-am permis să cer o întrevedere cu el, pentru că nu înțelegeam de ce tot trăgea să mă angajeze Mediafax și Mihnea Vasiliu, mai ales pentru ce bani. Evident a fost o întâlnire scurtă, am pus vreo două întrebări la care nu am primit răspuns, pentru că au intra niște oamei în birou. Și cu asta s-a rupt filmul, am plecat. Ani după aceea am avut ocazia să lucrez pentru PRO TV, emisiunea "Prima pagină", sub conducerea Iolandei Stăniloiu și împreună cu Radu Moraru. M-am întâlnit cu legendarul Sârbu care intimida pe mulți, la lift (nu era singura întâlnire, dar celelalte întâlniri din 1996-1996, erau la niște ședințe de redacție al PRO TV). Am urcat împreună și i-am spus cine sunt, pentru cine lucrez și de recrutarea cu elicopterul. Și-a adus aminte, dar cu detașare.  Mai am multe de spus, și nu cine șite ce secrete. Dar trebuie spus că, în bine sau în rău, Adrian Sârbu este un om de manual. Nu știu, management media, vizionar, schimbător de societate, exemplu prost (destul de tiranic), dar cine suntem noi să judecăm ? Noi nu suntem istoria, îi urăm succes! 

Boia dar și Istudor ? Romania este altfel dar mai avem carti de citit

Cum să alegi unde să mergi, voi ce ziceți ? Ce încurcătură. Astăzi 20 februarie 2013 două evenimente importante, la fiecare m-aș duce. Unul la ora 17.00, celălalt la ora 19.00. Se suprapun ? Duminică, după vizită impusă, pentru un cadou, mi-am cumpărat cartea d-lui profesor Lucian Boia. Trebuie să spun că citesc din dânsul de prin anii '90. Atunci primele sale lucrări erau cărți de facultate, pe care le cumpărai de la librăria din holul facultății, la Universitatea din București. Era prin 1996.

În anii următtori am mai cumpărat una sau două cărți de-ale dânsului. Stilul și unghiul de abordare și apropierea de tip deconstructivist de istoria dogmatică a România, m-au atras. Întamplarea face că mă cunosc din anii '90 cu Eugen Istudor. Mai exact spus, el era un fel de editor șef, un îndrumător pe linie editorială al producătorilor ce lucrau pentru PRO TV, diverse emisiuni. Căsătorit cu Iaromira Popovici, ne-am văzut doar o dată întâmplător. Eu cu soția, Eugen cu soția lui.

Eu lucram cu Iolanda Stăniloiu și Radu Moraru, la două emisiuni, de aceea ne-am intersectat. Anii au trecut și am avut ocazia să lucrez în câteva proiecte de comunicare în care m-am cunoscut cu echipa de la Dilema Veche, cu Iaromira Popovici. Pe vremea aceea DC Communication a oferit suport pro bono Dilemei Vechi să își refacă situl, care și în prezent își păstrează look-ul pe care l-am propus eu. Adică o replică a gazetei, care să permită să ajungi de la un autor la toate articolele lui. Și să permită integrarea de publicitate. 

Întâmplător am lucrat într-un proiect despre ecogastronomie, legat de mișcarea Slow Food. Este vorba de Târgul Țăranului, de Earth Market, de tot ce înseamnă produse locale, agricultură durabilă.

Așa am intrat în legătură cu Violeta Dincă, proprietara bistroului Violeta's Kitchen. Împreună cu soțul ei Ediz, în str. Jean Louis Calderon, au operat ani de zile un adevărat restaurant slow food. Cu o atmosferă familială, cu multă lume educată, dacă îmi permiteți să spun așa. Aici am participat la o serie de evenimente organizate de Eugen Istodor, cu ziceri gastro-culturale din clasici, însoțit de un faimos lăutar local. Un eveniment excepțional de curajos pus în operă de Eugen. La o astfel de întâlnire, restrânsă,  am avut privilegiul să îl avem alături pe dl. profesor Boia, invitat al doamnei Popovici. 

Eugen a pus la cale un proiect editorial la care m-a invitat să contribui cu o propunere. Ce carte românească aș citi, aș pune pe raftul meu cu cărți importante din literatura română ? Am propus thriller-ul "Baltagul". Și așa am ajuns un fel de co-autor, mai mult un endorser.

Aș mai spune că de-a lungul anilor, din 2007 încoace, în proiectul eco-gastronomic legat de produsele locale, cu Slow Food, împreună cu prof. Vintilă Mihăilescu (și Teodor Frolu) am încercat bucuria unor idei legate de proiecte gastro culturale. Este vorba de un grup mai mare care se întâlnea și visa cu ochii deschiși la delicii și ciorbării. Am visat mult împreună, am și realizat împreună. Cum să alegi ?